Părintele Justin Pârvu în calendarul lunii octombrie 2015: “Prin martirii Bisericii trăieşte Ortodoxia şi va trăi!”

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Parvu - Calendar Octombrie - Foto Cristina Nichitus Roncea“Prin martirii Bisericii trăieşte Ortodoxia şi va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi şi osândiți şi după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru.”Părintele Justin răspunzând de dincolo de moarte denigratorilor lunii octombrie

Citiţi şi: Unde au ars românii „un număr foarte mare de oameni”, evrei? Reacţia doamnei Teresia Bolchiș Tătaru la denigrarea Părintelui Justin Pârvu

Foto: ParinteleJustinParvu.Ro

Răspuns celor care gândesc şi fac rău cu binele pe buze. Cuvânt de folos şi Foto şi Video cu Părintele Justin Mărturisitorul

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Parvu Marturisitorul - Foto Cristina Nichitus R

Imagine folosită în Calendarul ortodox cu Sfinții Închisorilor 2015, pentru luna iulie. Video de la Mănăstirea Petru Vodă:

Axion, gl.5, la trapeza Mănăstirii Petru Vodă, cântat de călugării Mănăstirii Petru Vodă împreună cu Părintele Justin Pârvu şi Mitropolitul Teofan Savu la hramul Sfinţilor Arhangheli, 8 Noiembrie 2011.

Sursa: Părintele Justin Mărturisitorul

Pomenirea de doi ani de la plecarea la Domnul a Părintelui nostru Justin Pârvu va avea loc pe 13 iunie. Obştea Mănăstirii Petru Vodă a început pregătirile

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina NichituObștea Mănăstirii Petru-Vodă a început pregătirile pentru comemorarea a doi ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, la eveniment, care va avea loc pe data de 13 iunie, fiind așteptați să participe peste 10.000 de credincioși din întreaga țară.
La slujba de pomenire vor fi prezenți înalți prelați ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Părintele Iustin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919 și și-a început viața monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă București. În timpul războiului, între anii 1942 și 1944, a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniștii, părintele a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsa executând-o în închisorile de la Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. Înainte de a fi trimis la „reeducare” la Pitești, a fost trimis să muncească, deținut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost și cea mai grea din cei 17 ani de detenție.

După 1990, părintele Iustin s-a întors la Mănăstirea Secu și, până în 1991, a fost preot și duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune. În 1991, a întemeiat Mănăstirea de la Petru-Vodă. Părintele și-a continuat misiunea de a schimba câtuși de puțin această lume și, în 2000, a ridicat un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă pentru copii și un azil pentru bătrâni, iar trei ani mai târziu a înființat o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită „Glasul Monahilor”, în prezent intitulată ”Atitudini”.

Părintele Iustin Pârvu a trecut la cele veșnice pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani și a fost înmormântat lângă biserica de călugări, ridicată de el la Petru Vodă. În cimitirul acestei mănăstiri au loc de odihnă preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa și poetul Radu Gyr.

Cu câteva zile înainte de moarte, întrebat de monahi ce cuvânt lasă poporului român, părintele Iustin Pârvu a răspuns: ”Poporul român … pentru poporul român este un cuvânt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit și forțat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menține într-o unitate, așa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată”. Tot el a a lansat o profeție tulburătoare, cu cinci zile înainte de moarte, spunând: ‘E vorba că mai sunt 12 luni de libertate și vine urgia’.

De numele părintelui Iustin Pârvu se leagă și campania împotriva documentelor de identitate biometrice, demarată la începutul anului 2009, în martie 2013, fiind organizat la București un miting împotriva actelor electronice la care au participat câteva mii de oameni.

Obștea de maici a Mănăstirii Paltin din localitatea Petru-Vodă a amenajat o chilie memorială închinată Sfinților Martiri din temnițele comuniste. Chilia-muzeu se află vizavi de chilia părintelui Iustin Pârvu, unde a trăit în ultimii ani din viață, și poate fi vizitată de toți credincioșii.

AGERPRES / (AS — autor: Gabriel Apetrii, editor: Adrian Drăguț)

PărinteleJustinPârvu.Ro

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu

A apărut Acatistul Părintelui Justin Pârvu! Unde îl puteţi gasi. INFO / AUDIO

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Coperta-Acatist-Parintele-Justin - de M Neonila - Manastirea Petru VodaAcatistul Cuviosului Părinte Justin Pârvu

„(…)

Condac 4

În lanţuri mai liber fiind decât călăii tăi, toate nevoinţele călugăreşti le-ai purtat mai presus de fire, iar în tainiţa inimii intrând şi toată gândirea trupească aruncând-o, s-a aprins întru tine Învierea prin lumina pocăinţei. Şi înălţând ca pe un steag flacăra dumnezeiescului dor împreună cu fraţii tăi mucenici ai cântat dincolo de timp lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

La înălţimea Crucii nu pot privi urâtorii de Dumnezeu, căci lumină revarsă din răni Mântuitorul, iar precum Acela în veci e proslăvit, cel ce biruieşte printr-Însul asemenea Lui primeşte cântările slavei:
Bucură-te, că ucigaşii voştri n-au priceput că Împărăţia cerurilor le-o vesteaţi;
Bucură-te, că necunoscând pe Adevăratul Împărat nu pricepeau de ce până la moarte Îl iubeaţi;
Bucură-te, că în mulţime de chinuri pentru Credinţă îndelung pătimeaţi;
Bucură-te, că din rădăcinile voastre cereşti mai luminoşi aţi înviat;
Bucură-te, că v-a fost milă de vrăjmaşi şi cu dragoste i-aţi iertat;
Bucură-te, că numele voastre strălucesc în Cartea Vieţii pe fila neamului străbun;
Bucură-te, că pomenirea voastră s-o stingă din conştiinţa omenirii vor şi acum;
Bucură-te, sfinte, că cinstirea Noilor Mucenici ţi-a fost ascultarea;
Bucură-te, că ctitorindu-le locaşuri ţi-ai împlinit chemarea;
Bucură-te, că în iadul bolşevic pătimind, din iubirea de oameni n-ai slăbit;
Bucură-te, că prin smerita-cugetare, şi din prigoana nihilistă de acum mai puternic ai ieşit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

(…)”

Acest acatist a fost compus de maica Neonila în ziua de 27 Iulie 2013 şi a ieşit din tipar Vineri, 20 Martie 2015, la Mănăstirea Petru Vodă. Cei ce doresc pot să îl cumpere de la chilia Părintelui Justin din Mănăstirea Petru Vodă sau pot să-l comande la adresa noastră de e-mail: manastirea @ petru-voda.ro. Preţul este 2,50 lei.

Integral la Mănăstirea Petru Vodă Ro


Acatistul Parintelui Justin Parvu

Părintele Justin Pârvu, desculţ pentru Hristos la Aiud. O amintire despre dragostea frăţească întru Mântuitorul nostru evocată de regretatul Grigore Caraza

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Parvu dupa inchisoare

„Stăteam îngropaţi în temniţă la Aiud, unii de câţiva ani, alţii de zece, iar o parte, cei mai bătuţi de soartă, atinseseră chiar douăzeci de ani. Dacă au fost perioade mai puţin grele când ne mai puteam vedea în timpul programului de dimineaţă sau de seară, la plimbarea de 20 de minute, o dată de două ori pe săptmână, era o mare bucurie. (…)

De părintele Iustin am auzit încă de la începutul “periplului” meu prin închisori, mă întâlneam cu oameni care mă întrebau de mănăstirea Durău, unde slujise, de munţii Neamţului care sunt împânziţi de biserici şi mănăstiri, de chilii cu pustnici, de peşteri. Şi eu eram mândru de locurile de unde veneam (…)

Dar l-am întâlnit pe părintele Iustin la Aiud, unde ne aflam împreună ca „voluntari în slujba neamului”. Părintele, încă de pe atunci, se bucura de o aureolă, de un halou în jurul fiinţei dânsului. Era cunoscut de multă lume ca „preot cu har”.

Mi-e dificil să aleg întâmplări individualizate, din multele amintiri pe care le am din acea vreme, pentru că trăiam ca fiinţele încolţite de pericole, de foame, de frig şi prima raţiune era supravieţuirea.

Dar vreau să reţin un fapt deosebit din viaţa Părintelui în închisoarea de la Aiud. Într-o iarnă deosebit de riguroasă, anul nu mi-l mai amintesc, părintele rămăsese aproape dezbrăcat. Dacă în privinţa hainelor mai mergea cum mai mergea problema cea mai gravă era a bocancilor. Administraţia închisorii nu ne mai asigura nimic, nu erau fonduri. De asta, în loc de încălţări părintele a primit o carte poştală de la administraţia închisorii, să scrie acasă, să-i trimită bocanci. În câteva săptămâni bocancii au ajuns, erau noi, nouţi, numai buni să înfrunte iarna. În celula părintelui însă fusese adus, în acele zile, un deţinut nou care târa după dânsul nişte bocanci care aveau numai feţele, tălpile lipseau, aşa că bietul băiat avea picioarele numai răni şi la fiecare pas scotea câte un geamăt. Fără să ezite părintele şi-a scos bocancii săi şi i-a dat tânărului, spunându-i: „Iată, măi frate, ţine această încălţăminte şi bucură-te de ea, că mie nu-mi mai trebuieşte, eu sunt mai vechi aici şi mă descurc…!”. În celulă s-a făcut linişte adâncă, în timp ce cei doi se îmbrăţişau vărsând lacrămi fierbinţi: „Frate, frate…!”.

Numai cu asemenea gesturi ne-am întărit şi am reuşit să ne salvăm, omenia şi caracterul au reuşit să încălzească şi să înnobileze chiar şi acel loc în care ne-au împins istoria şi trădările din sânul neamului românesc.”

(Grigore Caraza, Aiud însângerat, Editura Conta, p. 366-368)

Sursa: Doxologia via Parintele Justin Parvu Ro

Video: Grigore Caraza in dialog cu Parintele Justin

„Împotrivirea Părintelui Justin faţă de noile acte biometrice cu cip a avut-o ca descoperire directă de la Duhul Sfânt”. Mărturisirea ucenicului Gurie

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu„El m-a dus în casa de ospăţ şi sus, drept steag, era iubirea” – Cântarea Cântărilor, 2:4

Mi s-a spus să scriu ceva despre părintele Justin, lucru foarte complicat pentru că nu ştii din care latură să-l priveşti ca să poţi pătrunde şi cuprinde ceva cu mintea şi să storci ceva din lucrurile văzute de noi, căci cele nevăzute şi neştiute rămân scrise doar în cartea vieţii şi se vor citi în auzul tuturor în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii celei mari.

Dacă e să-l priveşti ca monah-nevoitor, îţi stârneşte uimirea pentru că eu, deşi tânăr ca vârstă şi în plină sănătate trupească, nu puteam să mă ţin de programul lui zilnic. Dragostea lui pentru asceză îl arunca în noi lupte duhovniceşti duse dincolo de limitele fiinţei umane. Cu duhul era atât de osârduitor încât trupul abia mai făcea faţă la cerinţele mari ale duhului.

Ca om iubitor şi pătruns de iubirea divină, nu stă în puterea iscusinţei mele să transmit ce am văzut la el. Iar jertfa lui, la tot şi la toate din dorul său pentru Hristos, închide gura oricărui cititor.

Aş vrea să mă opresc puţin asupra lucrării sale de mărturisitor, după cum a fost numit în icoană. Şi de ce anume la acest aspect? Pentru că întreaga sa viaţă a fost pătrunsă de duhul mărturisirii. Deşi era iubitor de linişte şi rugăciune, el nu a sacrificat adevărul pentru a-şi păstra liniştea cea mult dorită şi căutată. Fiind înzestrat cu o minte ageră şi pătruns de duhul înţelepciunii, şi-a dat seama că este timpul mărturisirii.

Dumnezeu cerea mai mult de la el decât mersul la slujbe, rugăciunea de chilie, cântarea la strană, ascultarea şi celelalte lucrări călugăreşti care îşi au menirea şi timpul lor. Ştim prea bine admiraţia călugărilor din mănăstirile prin care a trecut. La M-rea Secu, de exemplu, avea cinci ascultări şi în acelaşi timp îngrijea şi de părintele Antim Găină. La Bistriţa avea ascultarea de a vorbi cu oamenii care adeseori îl aduceau la epuizare. Iar în închisoare a fost supus faţă de regimul de muncă al închisorii, revoltânduse împotriva lui doar atunci când contravenea credinţei şi idealului său. A fost foarte atent şi a putut citi vremurile. Iar duhul său treaz a ştiut să discearnă exact până unde merge ascultarea faţă de ierarhie şi faţă de stareţ.

Parintle Justin si schimonah GurieNu şi-a adăpostit conştiinţa la umbra răcoroasă a ascultării înşelătoare. Iar când timpul a cerut-o a ieşit în arşiţa mărturisirii, ştiind prea bine care sunt urmările pentru cel care mărturiseşte adevărul.

Mântuitorul ne arată scara care ne urcă spre Dumnezeu sau ne duce la asemănarea cu Dumnezeu, expunând-o în nouă trepte, numite de El Însuşi Fericiri. În treptele a opta şi a noua ale acestei scări, Mântuitorul ne spune: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate…” şi „Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind din pricina Mea” (Mt. 5:10-11). Da, dar dacă nu vorbeşti, nu te prigoneşte nimeni. Desigur, el ar fi putut să tacă precum unii dintre aşa-numiţii mari duhovnici, căci inteligenţa şi spiritul său diplomatic i-ar fi adus mare succes şi încredere din partea puterii statului, însă dragostea sa pentru Hristos şi adevăr l-au făcut să îmbrace haina mărturisirii.

Din păcate, acum, cei mai mulţi ierarhi, clerici, monahi şi credincioşi s-au ascuns sub aşa-zisa ascultare, preferând să calce în picioare credinţa şi adevărul şi pe cei care mărturisesc credinţa, spunând că fac ascultare. Dar dacă ar fi tăcut părintele Justin şi miile de mărturisitori mucenici, ce s-ar fi ales din Biserica, ţara şi neamul nostru?

Este adevărat, ascultarea este o virtute, chiar una dintre cele mai mari virtuţi pe care ne-a transmis-o sau am învăţat-o de la Însuşi Mântuitorul Hristos: „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2:8). Ascultarea este o virtute foarte mare, o coloană, un stâlp. Credinţa, însă, nu este o virtute, ci este temelia virtuţilor. Temelia este locul pe care se aşează şi se înalţă coloanele de susţinere ale unei case, adică toate virtuţile, ca să se clădească casa sufletului nostru şi doar aşa se va sălăşlui Dumnezeu, Treimea cea sfântă înlăuntrul nostru. Femeii păcătoase din casa fariseului Simon, îi laudă iubirea cu care Îl iubea pe Mântuitorul Hristos, dar la sfârşitul pericopei îi laudă credinţa, spunând: „Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace” (Lc. 8:37-50). Vedem că totul se bazează pe credinţă.

Întreaga sa viaţă a fost o mărturisire. A început cu regimul comunist şi deşi a fost pedepsit cu 16 ani de temniţă pentru împotrivirea lui dârză faţă de regim, trecând prin focul temniţelor comuniste, nu s-a potolit după cum aşteptau puternicii timpului, ci s-a aruncat în a mărturisi credinţa şi idealul său împotriva ecumenismului şi a dictaturii biometrice. Dacă împotriva ecumenismului a avut ca susţinere anumite canoane ale Sfinţilor Părinţi care demonstrează că ecumenismul este erezie, împotrivirea sa faţă de noile acte biometrice cu cip, a avut-o ca descoperire directă de la Duhul Sfânt, lucru susţinut şi de părintele Mihai Valică: „Şi vă mărturisesc că ceea ce eu am studiat ca teolog la Freiburg şi mă refer la tehnica RFID şi la biometrie, părintele Justin a primit prin viziune dumnezeiască” (Atitudini nr. 34/ 2014). Desigur problema fiind foarte importantă şi de foarte puţini înţeleasă, a fost descoperită

celor care se află în strânsă legătură cu harul Duhului Sfânt. Îmi amintesc că de câte ori îmi zicea să predic fie la mănăstirea de maici, fie la cea de călugări şi nu spuneam ceva împotriva ecumenismului sau a cipului, îmi zicea: „Ai pierdut timpul în zadar”. Puteam să explic lumii lucrarea tainică a harului sau să vorbesc pe înţelesul tuturor despre lumina necreată, dacă nu spuneam să se ferească de ecumenism şi de cip, totul era egal cu zero. De ce? Pentru că sunt problemele esenţiale cu care trebuie să ne preocupăm acum. Nu laşi să ţi se surpe temelia casei, iar tu te apuci să dai pereţii cu var sau schimbi geamurile cu cele de termopan pentru că ai auzit că sunt mai bune.

Desigur sunt probleme care incomodează şi cer un gram şi soi de nebunie. Pentru părintele nu a contat nimic. Prin dragostea sa mare pentru popor el a vrut să lase un popor liber şi după ce va pleca din această lume. Ştia că nu va ajunge să fie constrâns să accepte actele biometrice cu cip, dar s-a gândit la generaţiile viitoare. A vrut să lase o Românie liberă şi ferită de noua dictatură la care este supusă. Mai ales că peste tot se aşterne o tăcere cu mirosul morţii. Fiecăruia dintre cei ce i-au păşit pragul chiliei sale, părintele a încercat să-i transmită o parte din duhul său, din sufletul şi din iubirea sa. Nouă ni se cuvine să transmitem mai departe ceea ce am primit de la el. Să nu uităm că va veni o zi – şi negreşit că va veni – când va trebui să ne întâlnim cu el şi privirile noastre se vor întâlni.

Cu dragoste întru Hristos Domnul,
Schimonahul Gurie, mănăstirea Sf. Sava, Palestina
articol publicat în nr. 35 al revistei ATITUDINI

Sursa: ParinteleJustinParvu.ro

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu

O mare minune a Părintelui Justin Pârvu trăită de Părintele Hariton Negrea, actualul stareţ de la Petru Vodă. 10 Februarie – Ziua Părintelui Justin

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele-Justin-Parvu-de-Sfantul-Vasile-cel-Mare-2012-foto-Cristina-Nichitus-Roncea

De Ziua Parintelui Justin, 10 Februarie, când Duhovnicul Neamului ar fi împlinit 96 de ani, am ales să vă prezentăm o relatare emoţionantă a stareţului lăsat de bunul Părinte Justin la Petru Vodă, Părintele Hariton Negrea:

Relaţia cu Părintele Justin a fost cea mai puternică relaţie cu un om din viaţa mea. Am cunoscut părinţii care m-au crescut, am cunoscut părinţi duhovniceşti atunci cînd eram la studii în Bucureşti, printre care şi Părintele Galeriu un mare duhovnic, Părintele Vasile Gavrilă, duhovnicul la care eu mă spovedeam în zilele acelea; am cunoscut pe Părintele Sofian Boghiu, un mare duhovnic în momentul acela din Bucureşti şi alţi preoţi de calitate şi cu experienţa de viaţa duhovnicească care erau în Bucureşti în anii după 1990. Relaţia cu Părintele Justin a fost şi este cu totul specială, era prezent tot timpul în obştea pe care o supraveghea în calitate de stareţ. Mă spovedeam de două ori pe săptămînă, uneori şi de trei ori pe săptămînă la Părintele Justin. Primeam răspunsuri la problemele de viaţa duhovnicească şi implicit şi pentru viaţa prietenilor mei, a părinţilor, a rudelor mele, răspunsuri impecabile. Am cunoscut pe Părintele Justin în tot cît ne-a putut rîndui Dumnezeu să descopăr la Sfinţia Sa, viaţa şi trăirile pe care ni le prezenta ca exemplu.

Consider că Părintele Justin a fost pe lîngă un mare duhovnic şi un mare psiholog. Nu-mi amintesc niciodată să mă fi certat cu ceva. Nu-mi amintesc să nu fi greşit eu cu ceva. Ştiam că greşesc şi că fac erori, dar Părintele Justin a avut suficient tact, atîta experienţă duhovnicească încît să îndrepte lucrurile fără ca cineva să-l fi influenţat în privinţa asta. Relaţia cu Părintele Justin decurgea încontinuu dintr-o situaţie îmbunătăţită într-o situaţie şi mai îmbunătăţită. Consider că am fost, ca şi ceilalţi călugări din Petru Vodă, cei mai favorizaţi oameni de pe faţa pămîntului. Am văzut cu ochii mei minunile lui pe care nimeni nu poate să mi le şteargă vreodată.

Am trecut prin toate ascultările pe care Părintele Justin mi le-a oferit şi nu-mi aduc aminte să fi fost vreo ascultare pe care să nu o fi făcut şi eu. Poate că ascultările prin care m-a trecut Părintele Justin nu le-am realizat practic cum trebuie, dar părintele a avut în vedere să mă pună la orice ascultare din mănăstire. Consider că mai mult m-a ţinut la ascultarea de la brutărie, ascultarea de la prescurarie, ascultarea de la pangar, ascultarea de la paracliserie, la oi, am fost şi la vite, am fost şi la ocolul pădurii, am fost şi la fîn, am lucrat şi la curăţenia din cadrul mănăstirii. Dar la aceste ascultări m-a ţinut ceva mai mult decît la celelalte. Nu am căutat o explicaţie, dar în toate mi-am găsit pacea şi liniştea. Niciodată nu m-a lăsat să fac un lucru pe măsura puterilor mele, ci întotdeauna mi-a spus că înainte de toate să-mi fac rînduielile de rugăciune călugăreşti şi apoi să împlinesc lucrul mîinilor mele. Dacă împlineam un lucru din cadrul ascultării şi nu-mi împlineam rînduielile mele de rugăciune, ziua aceea nu era considerată ca fiind realizată. De aceea, ne preciza înainte de a începe o ascultare, cît efort trebuie să depunem în aşa fel încît rugăciunea să nu ne lipsească, şi biserica şi slujbele, la fel, să nu ne lipsească.

Parintele Hariton Negrea de la Petru Voda

Cand eram calugar cu ascultarea la brutarie, imi aduc aminte, ca eram cu Parintele Teodosie, un calugar de acolo, mai eram si cu alti parinti cu care faceam paine si imi aduc aminte ca intr-o primavara, aproape de vara, am ramas fara faina la manastire. Noi acolo ne foloseam de painea pe care oamenii o aduceau ca ofranda bisericii si din acea faina noi framantam si coceam la cuptor si ofeream pelerinilor care veneau acolo la manastire pentru inchinare si rugaciune si sfaturi duhovnicesti de la Parintele Justin. Asa s-a intamplat in momentul acela cand lazile noastre cu faina s-au golit. Oameni multi erau in manastire si cand ne-am dus la Parintele Justin si i-am spus ca am ramas fara faina in lazile noastre, Parintele Justin, mi-aduc aminte, ‘prefacut’ fiind, ne-a zis ca-l mintim. „Voi ma mintiti ca nu mai este faina in lazi si eu stiu ca faina este in lazile de la manastire.” Si ne-am intrebat chiar unii cu altii daca fiecare a vazut bine lucrul acesta. Cand Parintele Justin ne-a dat porunca sa ne mai uitam inca o data daca este faina in lazile de acolo, cand ne-am dus, a fost minunea ca lazile erau pline cu faina pentru paine. N-o sa poata nimeni sa-mi stearga lucrul acesta din amintire. Era un moment de exceptie.

Călugări contemporani sau călugării aceştia tineri din secolul nostru nu au întîlnit o astfel de experienţă şi o astfel de trăire. De aceea consider că noi am fost privilegiaţi de Dumnezeu pentru că noi am văzut cu ochii noştri acest lucru. Cine poate să-l şteargă vreodată? Cînd Părintele Justin va trece la cele veşnice, consider, după părerea mea, că moartea Părintelui Justin produce jumătate din moartea mea, deci atît de greu va fi de suportat.

Extras din interviul acordat de Părintele Hariton Negrea scriitoarei Graţia Lungu Constantineanu, 2008

Ascultaţi relatarea Părintelui Hariton, de la conferirea Cetăţeniei de Onoare Post-Mortem a oraşului Baia Sprie Părintelui Justin, 2013, a unei alte minuni, asemănătoare, săvârşite de Duhovnicul Neamului

Sursa: Mănăstirea Petru Vodă via Părintele Justin Pârvu.Ro

O minune la Mormântul Părintelui Justin şi alte mărturii despre o minune a Sf. Nectarie şi dragostea sfinţilor mărturisitori Justin Pârvu şi Gheorghe Calciu dincolo de hotarele ţării

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Minune Mormantul Parintelui Justin Parvu ianuarie 2015Mănăstirea Petru Vodă informează: De mai mult de o săptămînă s-a observat la mormîntul Părintelui Justin un fenomen legat de condiţiile atmosferice exterioare: pe geamul de deasupra mormîntului vaporii de apă ce ies din pămînt se condensează într-un mod mai puţin obişnuit. În timpul zilei, dacă temperatura urcă peste 0 grade, în dreptul capului părintelui nu este nici un fel de condens, ci geamul este curat. În timpul nopţii şi atunci cînd temperatura scade sub 0 grade, condensul îngheaţă în forma trupului, iar în dreptul feţei îngheţul are un aspect distinct.

Geamul de deasupra mormîntului a fost adus de maicile de la Mănăstirea Paltin, pentru a proteja pe durata iernii florile pe care le aduc în fiecare săptămînă pentru a împodobi mormîntul. Am amînat mai multe zile relatarea fenomenului pentru a fi siguri că ceea ce vedem nu e o întîmplare, o părere.

Nu ne grăbim să afirmăm că este vorba de o minune, ci înţelegem şi prin aceasta că Părintele Justin este viu, pentru că sufletul său a fost cel mai viu suflet din cele pe care le-am întîlnit în această viaţă, şi că este adevărat ceea ce a spus cuiva în anul 1999: “Nu vă mai plîngeţi că ce va fi după ce am să mor! Dar ce, măi, mă duc să dorm?”

În Biserica Ortodoxă învăţătura adevărului este mai mare decît minunile. Dăm mai jos un cuvînt al Părintelui Justin din anul 2006, publicat într-un ziar local.

Integral pe site-ul Mănăstirii Petru Vodă

Minune Mormantul Parintelui Justin ianuarie 2015

Totodată, revista Familia Ortodoxă ne-a permis republicarea unui foarte emoţionant interviu despre dragostea pentru români a sfinţilor mărturisitori Justin Părvu şi Gheorghe Calciu peste hotarele ţării, îngrijirea Sfântului Spiridon şi o mare minune a Sfântului Nectarie pentru familia binecuvântată a unor creştini-ortodocşi din Statele Unite ale Americii:

Parintele Justin Parvu si Familia Dianei si a lui Cristian la Petru Voda

Viaţa de creştin ortodox în America

„Dumnezeu nu dă cu jumătate de măsură”

Credinţa, nădejde, dragoste… Aşa s-ar caracteriza, pe scurt, familia Dianei din America, o familie care a înţeles că, oriunde te-ai afla, dacă Îl cauţi din tot sufletul pe Hristos, Îl găseşti; a înţeles că numai dacă Îl pui pe Hristos pe primul loc în inima ta poţi avea totul, poţi avea acea fericire şi mulţumire sufletească despre care ne vorbesc Părinţii cu viaţă sfântă.

În povestea despre felul cum îşi creşte cei patru copii împreună cu soţul ei, Cristian, impresionează atât minunile pe care le-a trăit şi felul în care Domnul i-a purtat de grijă, cât şi vieţile oamenilor pe care i-a întâlnit, unele demne de a fi puse într-un „pateric” al mirenilor…

– Diana, foarte mulţi dintre noi avem impresia că America este echivalentul unei vieţi uşoare şi consumiste – şi totuşi există creştini ortodocşi şi aici care-şi trăiesc puternic credinţa, fără compromisuri. Cum ai caracteriza Ortodoxia din America?

Continue reading

Picturi după fotografii din albumul Părintele Justin Mărturisitorul la Centrul Militar Naţional

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Poza afis Adrian Stoenica expo Parintele Justin Parvu ian 2015O foarte frumoasă expoziţie de pasteluri, care cuprinde şi câteva lucrări cu Părintele Justin Pârvu reproduse după fotografiile Cristinei Nichituş Roncea din albumul „Părintele Justin Mărturisitorul” (dar nu numai), poate fi vizionată la Centrul Militar Naţional – Casa Armatei.

Parintele-Justin-Parvu-de-Sfantul-Vasile-cel-Mare-2012-foto-Cristina-Nichitus-Roncea

Realizată de artistul Adrian Stoenică, expoziţia este deschisă până pe 29 ianuarie 2015. Lucrările sensibile ale pictorul înduhovnicit sunt însoţite de fotografiile cutezătoare ale fiului său, Ioan Stoenică, un călător temerar pe potecile munţilor României. Recomandăm cu căldură să vizitaţi expoziţia celor doi artişti, publicând şi propriile lor prezentări aici:expo-adrian-stoenica-cmn-ian-2015

Avem bucuria să vă invităm la expoziția de pictură și fotografie a familiei Stoenică, în centrul capitalei, la Cercul Militar Național (Casa Armatei), Bd Regina Elisabeta nr 1.

Pictorul Adrian Stoenică expune peste 100 de lucrări în pastel uscat pe carton (peisaje, natura statică, flori, portrete etc) iar fiul lui, Ioan Stoenică expune peste 70 de fotografii cu peisaje realizate în munții României.
 
Expoziția este „vie”, plină de culoare și oferă un posibil moment de relaxare în centrul gri și aglomerat al orașului București.
 
Intrarea este LIBERĂ. Expoziția este deschisă până joi, 29 ianuarie 2015 (inclusiv), în fiecare zi, între orele 11-19.
 
Va asteptăm!
Familia Stoenică – AdrianStoenica.Ro
Tel: 0748.078.577
expo-adrian-stoenica-cmn-ian-2015-1 - Parintele Justin Parvu

Expozitie Adrian si Ioan Stoenică – în Bucuresti! (CMN 2015)

Va invit la expozitia de la Cercul Militar National din Bucuresti, in perioada 12 – 29 ianuarie. Tatal meu, pictorul Adrian Stoenică, expune poate cele mai bune lucrări ale lui de până acum! (Cercul Militar este pe bd Regina Elisabeta, cum mergi spre vest, de la Universitate spre Cismigiu, pe dreapta, imediat dupa ce treci de Calea Victoriei).

Iar eu… vă aștept cu o selecție de imagini care să vă descopere… România, dincolo de șosele! 

Ieri, când am luat printurile de la atelier, am fost încântat să văd cât de frumoase au ieșit și cât de bine arată imaginile în acest format – mai ales că sunt mari! Această expoziție nu va fi doar o bună ocazie de a călători prin munții țării noastre, precum Cernei, Ciucaș, Bucegi, Retezat, Vrancei, Cozia sau Trascău și mulți alții. Va fi în același timp, o călătorie așa cum îmi doresc mereu sa ofer celor ce mă urmăresc: o călătorie prin care să te apropii mai mult de frumosul din jur, dar și de frumosul din noi și din tine.

Ioan Stoenică

Expo Ioan Stoenica - Centrul Militar National - 2015