Noi minuni ale Părintelui Justin: O profesoară ridică o şcoală ortodoxă după ce Părintele îi răspunde la gândul nerostit şi un monah al Părintelui, Eftimie Mitra, istoriseşte alte minuni

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Album Cristina 01-47_Layout 1„Părinţii unui copil l-au adus la părintele Iustin şi i-au spus că fiul lor nu poate scrie, deşi se afla în clasa a patra. Părintele Iustin i-a luat mâna copilului, în care acesta ţinea un creion şi a început să scrie cu ea: A, B, C, iar copilul lăsat apoi a continuat să scrie singur celelalte litere D, E, F… Altădată, un copil care nu vorbea a fost adus la  părintele Iustin. Când a ieşit din chilia acestuia, a început să vorbească.” – Ieromonahul Eftimie Mitra

„Şi să faci şcoala aceea!” – a spus Părintele

Şcoală ortodoxă din Bârlad la care orele încep cu o rugăciune, un vis încurajat de părintele Iustin Pârvu

de

Şcoală ortodoxă din Bârlad la care orele încep cu o rugăciune, un vis încurajat de părintele Iustin PârvuPeste 200 de copii, olimpici sau corijenţi laolaltă, sunt meditaţi de profesori voluntari în cadrul Centrului Educaţional Creştin-Ortodox „Cetatea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare“ din Bârlad, înfiinţat în 2013. Proiectul se desfăşoară în incinta a două biserici şi într-un laborator al unui liceu din oraş.

Înfiinţarea unei şcoli ortodoxe în Bârlad a plecat de la visul unei tinere care a avut şansa de a urma un doctorat în matematică în Statele Unite ale Americii. Cristina Cânepă a pus bazele acestei instituţii la îndemnul duhovnicului său şi cu sprijinul foştilor dascăli şi al unor preoţi din municipiu.
Aşa s-a născut, în primăvara anului trecut, Centrul Eduaţional Creştin-Ortodox „Cetatea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare“, proiect care se derulează în incinta bisericilor „Sfânta Ecaterina“ şi „Sfântul Spiridon“ din
Bârlad, precum şi în laboratorul de informatică al Colegiului Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu“. Iarna este folosit mai mult spaţiul de la demisolul Bisericii „Sfânta Ecaterina“, deoarece doar aici este căldură.

Iniţial, s-au înscris doar 30 de copii şi câţiva profesori care i-au meditat. Impactul asupra comunităţii a fost neaşteptat şi, la un an de la înfiinţare, numărul copiilor care vin la biserică pentru meditaţii este de şapte ori mai mare. La fel şi numărul dascălilor voluntari. Solicitările sunt mult mai multe, dar lipsa spaţiului împiedică dezvoltarea proiectului.

UN VIS ÎNCURAJAT DE IUSTIN PÂRVU

„Îmi doream de mult timp să pun bazele unei şcoli ortodoxe, dar mi se părea că este imposibil. Simţeam că şcoala nu oferă copiilor opţiuni de viaţă. Simţeam că nu-i călăuzeşte pe drumul corect. În biserică sunt orientaţi mult mai bine. Li se oferă acea linişte de care au atâta nevoie, acea încredere şi înţelegere ce lipseşte în şcolile de stat, din păcate“, spune Cristina Cânepă.

Ideea tinerei a început să prindă contur în primele zile ale anului trecut, când aceasta se afla la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ. „Acolo am vorbit cu preotul Iustin Pârvu, duhovnicul meu. După slujbă, am avut o discuţie, dar nu i-am pomenit nimic despre visul meu. La plecare, mi-a spus pur şi simplu să mă ocup de acest proiect“, povesteşte iniţiatoarea şcolii ortodoxe bârlădene.

Imediat după ce s-a întors în Bârlad, l-a căutat pe profesorul de matematică Dumitru Mihalache, dascălul care i-a insuflat în vremea copilăriei dragostea pentru această materie. Alături de el a pus bazele proiectului pe care apoi l-au prezentat Episcopiei Huşilor pentru a primi acordul de a desfăşura activităţi în biserică.

„Au fost încântaţi de idee şi ne-au dat binecuvântarea pentru a face meditaţii în biserică. Preotul Petru Giuşcă ne-a întâmpinat cu braţele deschise şi ne-a oferit primul spaţiu. Mi-am dorit ca şcoala ortodoxă să aibă un spaţiu al ei. Terenul din spatele Bisericii «Sf. Ecaterina» a fost donat comunităţii de boierii de altădată şi a fost lăsat în paragină. Ar fi o reparaţie morală să folosim acest teren pentru ridicarea unei şcoli“, relatează Cristina Cânepă.

OLIMPICI ŞI STUDENŢI LA OXFORD

Primele meditaţii în cadrul şcolii ortodoxe bârlădene au fost date în aprilie 2013. Câţiva liceeni care se apropiau de Bacalaureat au profitat de această oportunitate. Unii erau olimpici, alţii mai aveau multă materie de recuperat.

„Eu zic că am făcut o treabă foarte bună! Copiii meditaţi anul trecut mi-au oferit mari satisfacţii. De exemplu, Maria Roşca a intrat la Oxford, alţi elevi au intrat la facultăţi din ţară cu nota 10. Dragoş Simion e student la Facultatea de Informatică Iaşi, iar un alt fost elev, Bogdan Dumitru, e la Automatizări şi Calculatoare, la Bucureşti“, susţine mândru Dumitru Mihalache, profesor de matematică la Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu“ din Bârlad.

Meditaţiile au continuat şi în vacanţa de vară cu elevi care aveau de dat corijenţe. Şi rezultatele acestor copii au fost surprinzătoare, iar odată cu noul an şcolar, 2013-2014, cererile s-au înmulţit. Acum sunt peste 200 de copii din Bârlad, elevi de şcoală primară, ciclu gimnazial şi liceal, care s-au înscris la şcoala ortodoxă.

FĂRĂ CONDIŢII

30 de învăţători şi profesori voluntari îi pregătesc la diferite materii: matematică, limba română, istorie, limba engleză, geografie, pictură şi informatică. Biserica nu se închide decât după ora 20.00, când se termină ultimele meditaţii.

„Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ce-am reuşit să facem! Activăm ca un «after school», doar că suntem găzduiţi de biserică. Nu impunem nicio condiţie copiilor, nu-i selectăm după rezultatele de la şcoală, după starea materială a părinţilor ori după alte criterii. Pe unii îi pregătim pentru olimpiade şi pentru Bacalaureat, pe alţii îi ajutăm să ia corijenţele. Sunt mândru de fiecare dintre ei. Singurul lucru pe care îl impunem este să vină îmbrăcaţi decent şi să aibă credinţă în Dumnezeu“, mai spune profesorul Mihalache.

„E MAI BINE DECÂT LA ŞCOALĂ“

Copiii vin cu drag şi nu privesc orele petrecute cu profesorii ca pe o corvoadă. Meditaţiile încep cu o rugăciune şi tot aşa se şi încheie.

„E mai bine decât la şcoală. Aici înţeleg altfel, îmi explică tot ce nu am înţeles. La şcoală suntem peste 30 de copii în clasă şi nici nu se aude bine ce ne spune doamna profesoară. La meditaţii nu ridică nimeni tonul, nu râde nimeni de mine dacă înţeleg mai greu“, mărturiseşte Mihăiţă, elev în clasa a VI-a, unul dintre copiii meditaţi.

Alina este în clasa a XII-a şi face meditaţii la matematică şi la informatică: „Mă pregătesc pentru Bacalaureat şi vreau să-l iau cu notă cât mai mare pentru că o să conteze la admiterea la facultate. Părinţii mei nu-şi permit să plătească un meditator şi nici nu e nevoie. Am găsit aici profesori cum nu am întâlnit la şcoală. Ne ascultă, le pasă cu adevărat de noi“.

Şi părinţii celor care vin la meditaţii în biserică au fost surprinşi de rezultate. „Am fost sceptică la început. Nu mi-a surâs ideea pentru că biserica şi-a pierdut calea dreaptă în ultimii ani. Fetiţa mea a insistat să meargă şi bine a făcut. S-a schimbat radical, învaţă din plăcere, are numai note foarte bune şi este mai sociabilă. Se simte iubită de profesorii voluntari şi abia aşteaptă zilele când are meditaţii“, afirmă Elena Oprea, mama unei eleve meditate la Centrul Educaţio-nal Creştin-Ortodox „Cetatea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare“.

30 de profesori şi învăţători voluntari dau meditaţii copiilor care vin la Centrul Educaţional Ortodox înfiinţat de Cristina Cânepă.

Doar dascăli cu vocaţie au acceptat să facă voluntariat în cadrul acestui proiect. O parte dintre ei sunt pensionari şi vin la meditaţii din dragoste pentru meseria pe care au făcut-o o viaţă.

Gheorghe Petcu, profesor de matematică pensionar, nu concepe viaţa fără copii în jurul lui: „Fac voluntariat şi la Complexul de Servicii Comunitare din Bârlad, şi aici, la biserică. Nu pot sta departe de activitatea profesională. Cât timp voi fi sănătos, iar copiii îmi vor cere ajutorul, o voi face necondiţionat“.

Orele de meditaţii sunt solicitante pentru dascăli deoarece lucrează simultan cu elevi de la şcoli diferite şi de la clase diferite. Sunt ore care se desfăşoară cu doi-trei elevi, atunci când sunt pregătiţi pentru olimpiade, sunt ore la care participă şi câte 15 copii.

Printre voluntari sunt şi profesori tineri: Bogdan Cânepă (fratele fondatoarei), Gabi Ghidoveanu şi Cristina Chiriţescu – matematică, Laurenţia Oatu şi Gabriela Cotae – limba română, Jenica Bolea – desen, Ioan Grădinaru – informatică, Maria Marin – istorie, Veronica Silvestru – geografie, Daniel Chiriac – limba engleză, Silviu Creangă – teologie şi cor.

În cadrul şcolii ortodoxe se desfăşoară şi activităţi recreative. Copiii au posibilitatea de a se întâlni pentru ore de desen, muzică ori îndeletniciri practice. O parte dintre ele sunt coordonate de Petru Giuşcă, preotul paroh al Bisericii „Sf. Ecaterina“. „Profesorii fac voluntariatul cu mare dragoste. Sunt foarte ataşaţi de copii, sunt dascăli adevăraţi cum vedem din ce în ce mai rar. Copiii au început să vină cu drag. Unii dintre ei vin şi la slujbe“, spune preotul Petru Giuşcă.

PREOŢII, ADEVĂRAŢI PĂRINŢI SPIRITUALI

Preotul Petru Giuşcă menţionează că, în fiecare joi, la biserică se organizează o seară duhovnicească cu elevi şi cu profesori. În cadrul acestor întâlniri discută despre tot felul de lucruri, cum ar fi muzica sau pictura.

„Se fac ore de abilităţi practice, chiar am organizat o expoziţie cu lucrările lor. Pictăm linguri împreună, avem un cor cu 20 de copii mici. Preasfinţitul Corneliu de la Episcopia Huşilor ne-a dat binecuvântarea să găzduim în biserică meditaţiile pentru copii şi celelalte activităţi destinate micuţilor. În plus, a sponsorizat pelerinaje pentru profesori şi o vacanţă în Deltă pentru copii“, mai spune preotul.

Obiectele artizanale realizate de micuţi – linguri pictate, icoane şi ouă încondeiate – au fost expuse în biserică şi au fost vândute enoriaşilor. Banii adunaţi au fost folosiţi pentru a cumpăra alte materiale necesare confecţionării acestora.

Proiecte similare, dar nu de asemenea amploare, sunt derulate şi în alte biserici din Bârlad. Tot mai mulţi copii găsesc în Casa Domnului ceea ce nu primesc acasă sau la şcoală. De cele mai multe ori se desfăşoară activităţi cu caracter social, sunt implicaţi în acţiuni caritabile, ori manifestări care le dezvoltă partea artistică şi spiritul civic.

Povestea călugărului Părintelui Justin Pârvu şi a mănăstirii ridicate la poalele cetăţii Sarmizegetusa Regia

de

Manastirea Sfintii Români - Sarmisegetuza Regia. FOTO Daniel GuţăO mănăstire unde vieţuiesc patru măicuţe şi un duhovnic a fost ridicată în inima vechii Dacii, la poalele Sarmizegetusei Regia. Eftimie Mitra, cel care conduce aşezământul monahal din Valea Rea, a fost călugărit de Iustin Pârvu, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai ortodoxiei în România. Călugărul a ajuns aici în urma unor întâmplări care i-au zdruncinat soarta.

Mai puţin de zece kilometri despart, peste munte, aşezarea monahală din Valea Rea de cetatea dacică Sarmizegetusa Regia. Ultimii cinci kilometri ai drumului spre Schitul „Sfinţii Români”, unde vieţuiesc patru călugăriţe şi un duhovnic, traversează o pădure deasă, ce acoperă văile. Drumul forestier trece pe lângă mai multe case părăsite, şerpuieşte la fel ca pârâul care îl mărgineşte când pe de o parte, când pe cealaltă şi se opreşte în faţa unor construcţii din lemn simple, care abia pot fi zărite din afara gardului împrejmuitor.

În acel loc, unde se unesc cele două ivoare care curg prin Valea Rea, a fost ridicată mănăstirea „Sfinţii Români”. Povestea schitului unde vieţuiesc părintele Eftimie Mitra şi cele patru măicuţe a început înainte de anul 1990. O familie care locuieşte în satul de la poalele cetăţii dacice a avut încă de atunci iniţiativa de a construi mănăstirea din sălbăticie, însă demersurilor acesteia i s-a împotrivit regimul comunist. Demersurile au continuat şi după Revoluţie. Maria, o săteancă din Grădiştea de munte, a donat terenul, pentru ca aici să fie ridicat aşezământul monahal. Familia hunedorencei şi-a îndeplinit visul, iar din 2008 construcţia schitului a început.

Lăcaşul a fost ridicat într-un timp scurt, fiind construit din lemnul adus din pădurile care îl înconjoară. Oamenii din satele învecinate au contribuit cu donaţii şi mai ales cu forţă de muncă, pentru ca lucrările să poată fi realizate. Călugăriţele din schit au ajutat la rândul lor, la montarea faianţei şi la amenajările dependinţelor. Au lucrat cot la cot cu duhovnicul Eftimie Mitra, cel care de trei ani are grijă de mănăstire.

În apropiere de locul binecuvântat, aşa cum îi spun oamenii din Grădiştea de Munte, în anii trecuţi au fost descoperite mai multe comori dacice. Sătenii povestesc despre farmecele aurului îngropat în munte şi despre tezaurele ascunse de stăpânii din trecut ai acestor ţinuturi. „Pe o stâncă a versantului din Valea Rea într-o noapte, am văzut lucind scânteile deasupra pădurii. Îmi părea că ardeau copacii, dar fără să scoată fum, însă nu erau decât scânteile strălucitoare. Mai apoi, după ce şi alţi localnici au aflat de această întâmplare, am auzit că în aceeaşi zonă unii au săpat după comori şi au găsit aur şi bijuterii. Se spunea că acolo era ascunsă comoara lui Decebal”, a povestit o localnică. Câteva relicve dacice au fost găsite şi în timpul săpăturilor la fundaţia schitului. Mai multe cioburi de vase vechi din lut au fost păstrate la schit, pentru a fi arătate vizitatorilor.

Prima minune de la mănăstire

Părintele Mitra este cel care face onorurile de primire a pelerinilor. Eftimie Mitra are o poveste aparte. A fost călugărit de Iustin Pârvu, unul dintre reprezentanţii de seamă ai ortodoxiei, la mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, însă apoi viaţa lui a luat o turnură neaşteptată. Duhovnicul a ajuns în 1998 în Bihor şi a ridicat din temelii un schit, la Huta. În urmă cu câţiva ani s-a certat însă cu episcopul Sofronie al Oradiei şi, povesteşte el, a fost nevoit să plece.

Şi-a găsit refugiu în inima Daciei, în schitul de la poalele Sarmizegetusei Regia, iar mulţi dintre bihorenii cărora le era duhovnic au rămas aproape de el. „De sărbători, ei ajung aici în număr mare. Vin cu autocarele la mănăstire. Pe unii dintre credincioşi îi poţi vedea cum pregătesc sarmale celorlalţi pelerini care ajung aici. Mulţi dintre ei ne-au ajutat la ridicarea schitului, alături de hunedoreni”, povesteşte călugărul. În bisericuţa de lemn unde au loc slujbele, Eftimie Mitra păstrează moaştele unor preoţi care au sfârşit în urma supliciilor din închisorile comuniste. „Anul trecut, de Crăciun, măicuţele au cântat un colind, al lui Radu Gyr, iar în acele momente întreaga încăpere s-a înmiresmat cu un parfum provenit de la moaşte”, a povestit duhovnicul.

Minunile Părintelui Iustin

Eftimie Mitra este încredinţat de minunile pe care le-a trăit de-alungul vieţii sale. Unele dintre acestea, spune el, sunt legate de viaţa părintelui Iustin Pârvu, cel care l-a călugărit. L-a vizitat în ultimele sale zile dinaintea morţii şi a rămas cu amintiri puternice legat de acesta.

„Odată, mi-a venit rândul la păzitul oilor mănăstirii. Vine părintele Iustin şi ne spune: alegeţi-mi şi mie un berbecaş care să îl avem aici, în turma noastră. Am ales un berbec alb, frumos, căruia i-am pus o fundiţă la gât, l-am pieptănat, l-am răsfăţat. Peste câteva zile apare păintele Iustin şi ne întreabă care e berbecaşul. I l-am arătat cu mândrie, însă ne-a spus, măi, nu e ăla. La un moment dat apare un berbecaş mic, negru, amărât, care a început să plângă la picioarele părintelui. Pe acela l-a ales părintele, iar când a crescut berbecaşul, ne-am mirat cât de mare şi frumos a ajuns. Altă dată părinţii unui copil l-au adus la părintele Iustin şi i-au spus că fiul lor nu poate scrie, deşi se afla în clasa a patra. Părintele Iustin i-a luat mâna copilului, în care acesta ţinea un creion şi a început să scrie cu ea: A, B, C, iar copilul lăsat apoi a continuat să scrie singur celelalte litere D, E, F… Altădată, un copil care nu vorbea a fost adus la  părintele Iustin. Când a ieşit din chilia acestuia, a început să vorbească”, relatează duhovnicul.

Eftimie Mitra este încredinţat că vorbele atribuite părintelui care l-a călugărit, despre faptul că după o perioadă de 12 luni de linişte va urma „urgia” sunt reale. „Uitaţi-vă la ce se întâmplă în Ucraina”, spune duhovnicul.

Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, la acea vreme comuna Călugăreni, Neamţ. În 1939, s-a înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, iar între 1942 şi 1944 a participat ca preot misionar pe Frontul de Est. A urmat, apoi, cursurile Seminarului Roman, pe care l-a absolvit în 1945, iar în 1948 a fost arestat politic şi a făcut 16 ani de închisoare. După eliberare, a lucrat ca muncitor forestier, iar între 1966 şi 1975 a fost reprimit în monahism, ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (Neamţ) şi, apoi, al Mănăstirii Bistriţa (1975-1991). În toamna lui 1991, a pus piatra de temelie a Mănăstirii „Petru Vodă“, iar din 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin. Din 2006, nu a mai fost stareţ la „Petru Vodă“, la cererea sa, şi, înainte de a muri, în 16 iunie 2013, l-a numit ca viitor stareţ pe ieromonahul Hariton Negrea.

Surse: Adevarul de Vaslui si Adevarul de Hunedoara

Preluare: ParinteleJustinParvu.Ro

Vedeti si: Petru-Voda.Ro: Minunile săvîrşite de Părintele Justin Pârvu

Astazi: Pomenirea de 9 luni a Părintelui Justin – Sîmbătă, 15 Martie 2014

Album Cristina 01-47_Layout 1

Posted in Despre Părintele Justin and tagged , , , , .

3 Comments

  1. Pingback: Noi relatari despre minuni ale Parintelui Justin Marturisitorul. Pomenirea de 9 luni a Parintelui Justin la Manastirea Petru Voda | Victor Roncea Blog

  2. Pingback: Noi relatari despre minuni ale Parintelui Justin Marturisitorul. Pomenirea de 9 luni a Parintelui Justin la Manastirea Petru Voda | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

  3. Mult s-ar castiga in privinta trezirii constiintei de neam ales a romanilor cand educatia se va organiza dupa principiile celor mai mari pedagogi ai lumii,printre care Parintele Justin [drept] si-a cucerit un loc de seama prin invataturile sale.Sfatul” de a fi aspru”dat in apropierea plecarii la Cer le incununeaza.”A fi aspru” nu inseamna „A fi rau”,CI INSEAMNA A FI EXIGENT IN MUNCA TA,IN VIATA TA SI A CELOR CE DEPIND DE TINE INTRO OARECARE MASURA .Etimologia cuvantului „roman” este surprinzatoare,ea fiind dovada rezistentei de veacuri a oamenilor ce se incred neconditionat in ATOTPUTERNIC.Doar ei pot stapani materia,doar ei pot fi primiti in RAIUL CERESC,ei ramanand NEMURITORI,fiindca indeplinesc fara stricaciune Voia Domnului.Cantecul „Voia Ta,Doamne…”poate fi Imnul nostru.Laudat fie Bunul Parinte Ceresc in veci! Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>