Mulţi români au aflat de cazul doctoriţei din Piatra Neamţ, Camelia Smicală, ai cărei copii minori au fost răpiţi de Finlanda şi încarceraţi în două case diferite de „reeducare”, exact acum doi ani, în mai 2015. Dar puţini ştiu că fiica cea mică, Maria (foto mai sus împreună cu sora sa mai mare, Andreea), s-a născut numai datorită sfaturilor şi rugăciunilor Părintelui Justin, după cum veţi afla de mai jos, ceea ce ne dă mari speranţe că, tot prin grija bunului nostru Parinte Justin, cu ajutorul rugăciunile Sfinţiei Sale, de-acolo din Ceruri de unde ne ocroteşte Duhovnicul Neamului, cei doi copii se vor întoarce acasă, la mama lor şi, sperăm, şi în România lor. Rugaţi-vă pentru Maria şi Mihail!

În lipsa unei reacții ferme din partea statului român, care neglijează de doi ani rezolvarea situației minorilor români Maria, în vârstă de 10 ani și Mihai, de 11 ani, răpiți și abuzați de Finlanda, români din țară și străinătate au transmis că vor ieși în stradă în semn de solidaritate cu încercata familie Smicală. După Deva şi Piatra Neamţ, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Constanța și București sunt orașele care au anunțat, până acum, că vor organiza manifestații Duminică, pe 21 mai, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, organizatorii încurajând și alți români să li se alăture. La București, demonstrația de protest va avea lor pe 21 mai, începând cu orele 13.00, în fața Ambasadei Finlandei, din strada Atena nr. 2, și de aici la sediul Ministerului Afacerilor Externe, aflat la doi pași, pentru a se înmâna ofițerului de permanență un protest oficial, se anunță pe Facebook.

Mai jos vă prezentăm un extras din mărturia doctoriţei Camelia-Mihaela Smicală despre minunea Părintelui Justin şi doar câteva din grelele încercări prin care a trecut în străinătate în ultimii 10 ani:

„(…) Avand in vedere situatia mea de dupa a doua cezariana (Andreea a venit pe lume tot prin cezariana), precum si modul in care am fost tratata de catre noua familie finlandeza, relatiile cu proaspatul sot s-au racit considerabil, ajungand doar legati de o hartie. Imediat dupa extragerea restului de placenta (i-au fost lăsate resturi de placentă în uter, care s-au infectat – n.n.), sotul finlandez m-a violat (la propriu) si, chiar daca s-a intamplat doar o data, am ramas din nou insarcinata.

Avand in vedere situatia precara a uterului meu, mi s-a facut trimitere de urgenta pentru avort terapeutic, ceea ce am refuzat vehement, in ciuda riscurilor. Sunt o persoana credincioasa si am fost in legatura permanenta prin telefon si prin scrisori cu Parintele Iustin Parvu, care s-a rugat pentru noi.

2.07.2006, insarcinata fiind, sotul finlandez m-a agresat pentru prima data fizic. M-a lovit cu picioarele in burta si a incercat sa ma sugrume. Deoarece provin dintr-o familie onorabila, mi-a fost rusine sa ma duc la politie si sa fac plangere. Am fost la spital si in fisa medicala e specificata agresiunea.

Cu ajutorul rugaciunilor Parintelui Iustin Parvu, Maria, al treilea copil al meu, Maria, s-a nascut in ianuarie 2007, la termen, cu greutate normala (tot prin cezariana bineinteles, dar fara nici o complicatie).

01.07.2007. Ne pregateam sa mergem la biserica ortodoxa, unde urma sa aiba loc slujba in limba romana. Sotul finlandez a inceput sa o loveasca pe fiica mea Andreea, pe motiv ca ea descoperise niste role ascunse in masina. Am scos-o pe Andreea din mainile lui, am urcat copiii in masina, impreuna cu bona (o profesoara rusoaica venita de o saptamana in Tampere, de proba), gandindu-ma sa plecam la biserica fara barbatul meu. M-am gandit ca astefel lucrurile se vor linisti pana ne intoarcem acasa. Pornisem masina si dadean in marsalier sa ies din curtea casei (noroc ca nu aveam viteza, max 10 km/h), cand sotul meu a venit in fuga, a deschis usa din spate si l-a smuls pe Mihai (in varsta de 1 an) din scaunul special de masina. Am oprit masina imediat. Baiatul meu era cazul in dreptul rotii din spate a masinii. Din fericire am reactionat rapid si nu s-a intamplat o tragedie. Am fost totusi socata de gestul sotului si am inceput sa tip (na, ca toate femeile!).

In acel moment, sotul meu a inceput din nou sa ma stranguleze… (…)”

Integral la interviul publicat de ActiveNews

Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Părinte Justin, miluieşte-i şi izbăveşte-i de tot răul pe robii tăi, Maria-Alexandra, Mihail-Johan, Andreea şi Camelia-Mihaela!

Mai jos, imagini cu bunicii copiilor, demonstrând în Piatra Neamţ, şi un apel la rugaciune din partea Prea Sfinţitului Macarie Drăgoi al Europei de Nord:

Foto: Vestea.net şi News Allert Ro

Sursa: Părintele Justin Pârvu Ro

Video: Episcopia Scandinaviei

FB UPDATE:

Camelia Smicala Parintele Iustin a facut multe minuni cu noi.Practic,cu rugaciunile lui mai suntem in viață. Si Mihai a fost salvat de Parinte.Si eu

Unlike · Reply · Message · 3 · May 12 at 2:23pm

Dana Daniela Doamne ajută! L-ați cunoscut pe părintele?

Unlike · Reply · Message · 2 · May 12 at 9:25pm

Camelia Smicala a fost duhovnicul meu si a ținut copiii de multe ori in brațe. Maria e una dintre minunile lui ca nu avea sanse sa se nască. ❤Maria adormea doar cu poza parintelui in brațe

Unlike · Reply · Message · 2 · May 12 at 9:44pm

Dana Daniela Atunci aveți un mare rugător în cer! Acum înțeleg de ce toate puterile răului s-au dezlănțuit împotriva dumneavoastră si a copiilor! Acum stiu cum rezistați acestor încercări, prin rugăciunea tuturor celor care vă sunt alături în duh și prin credință.Dumnezeu să vă binecuvinteze pe dumneavoastră, pe copii și pe bunici și să vă dea răbdare și putere să luptați în continuare!

Unlike · Reply · Message · 2 · Yesterday at 12:03am

Camelia Smicala Doamne ajută!

De Ziua Parintelui Justin, 10 Februarie, când Duhovnicul Neamului ar fi împlinit 96 de ani, am ales să vă prezentăm o relatare emoţionantă a stareţului lăsat de bunul Părinte Justin la Petru Vodă, Părintele Hariton Negrea:

Relaţia cu Părintele Justin a fost cea mai puternică relaţie cu un om din viaţa mea. Am cunoscut părinţii care m-au crescut, am cunoscut părinţi duhovniceşti atunci cînd eram la studii în Bucureşti, printre care şi Părintele Galeriu un mare duhovnic, Părintele Vasile Gavrilă, duhovnicul la care eu mă spovedeam în zilele acelea; am cunoscut pe Părintele Sofian Boghiu, un mare duhovnic în momentul acela din Bucureşti şi alţi preoţi de calitate şi cu experienţa de viaţa duhovnicească care erau în Bucureşti în anii după 1990. Relaţia cu Părintele Justin a fost şi este cu totul specială, era prezent tot timpul în obştea pe care o supraveghea în calitate de stareţ. Mă spovedeam de două ori pe săptămînă, uneori şi de trei ori pe săptămînă la Părintele Justin. Primeam răspunsuri la problemele de viaţa duhovnicească şi implicit şi pentru viaţa prietenilor mei, a părinţilor, a rudelor mele, răspunsuri impecabile. Am cunoscut pe Părintele Justin în tot cît ne-a putut rîndui Dumnezeu să descopăr la Sfinţia Sa, viaţa şi trăirile pe care ni le prezenta ca exemplu.

Consider că Părintele Justin a fost pe lîngă un mare duhovnic şi un mare psiholog. Nu-mi amintesc niciodată să mă fi certat cu ceva. Nu-mi amintesc să nu fi greşit eu cu ceva. Ştiam că greşesc şi că fac erori, dar Părintele Justin a avut suficient tact, atîta experienţă duhovnicească încît să îndrepte lucrurile fără ca cineva să-l fi influenţat în privinţa asta. Relaţia cu Părintele Justin decurgea încontinuu dintr-o situaţie îmbunătăţită într-o situaţie şi mai îmbunătăţită. Consider că am fost, ca şi ceilalţi călugări din Petru Vodă, cei mai favorizaţi oameni de pe faţa pămîntului. Am văzut cu ochii mei minunile lui pe care nimeni nu poate să mi le şteargă vreodată.

Am trecut prin toate ascultările pe care Părintele Justin mi le-a oferit şi nu-mi aduc aminte să fi fost vreo ascultare pe care să nu o fi făcut şi eu. Poate că ascultările prin care m-a trecut Părintele Justin nu le-am realizat practic cum trebuie, dar părintele a avut în vedere să mă pună la orice ascultare din mănăstire. Consider că mai mult m-a ţinut la ascultarea de la brutărie, ascultarea de la prescurarie, ascultarea de la pangar, ascultarea de la paracliserie, la oi, am fost şi la vite, am fost şi la ocolul pădurii, am fost şi la fîn, am lucrat şi la curăţenia din cadrul mănăstirii. Dar la aceste ascultări m-a ţinut ceva mai mult decît la celelalte. Nu am căutat o explicaţie, dar în toate mi-am găsit pacea şi liniştea. Niciodată nu m-a lăsat să fac un lucru pe măsura puterilor mele, ci întotdeauna mi-a spus că înainte de toate să-mi fac rînduielile de rugăciune călugăreşti şi apoi să împlinesc lucrul mîinilor mele. Dacă împlineam un lucru din cadrul ascultării şi nu-mi împlineam rînduielile mele de rugăciune, ziua aceea nu era considerată ca fiind realizată. De aceea, ne preciza înainte de a începe o ascultare, cît efort trebuie să depunem în aşa fel încît rugăciunea să nu ne lipsească, şi biserica şi slujbele, la fel, să nu ne lipsească.

Cand eram calugar cu ascultarea la brutarie, imi aduc aminte, ca eram cu Parintele Teodosie, un calugar de acolo, mai eram si cu alti parinti cu care faceam paine si imi aduc aminte ca intr-o primavara, aproape de vara, am ramas fara faina la manastire. Noi acolo ne foloseam de painea pe care oamenii o aduceau ca ofranda bisericii si din acea faina noi framantam si coceam la cuptor si ofeream pelerinilor care veneau acolo la manastire pentru inchinare si rugaciune si sfaturi duhovnicesti de la Parintele Justin. Asa s-a intamplat in momentul acela cand lazile noastre cu faina s-au golit. Oameni multi erau in manastire si cand ne-am dus la Parintele Justin si i-am spus ca am ramas fara faina in lazile noastre, Parintele Justin, mi-aduc aminte, ‘prefacut’ fiind, ne-a zis ca-l mintim. „Voi ma mintiti ca nu mai este faina in lazi si eu stiu ca faina este in lazile de la manastire.” Si ne-am intrebat chiar unii cu altii daca fiecare a vazut bine lucrul acesta. Cand Parintele Justin ne-a dat porunca sa ne mai uitam inca o data daca este faina in lazile de acolo, cand ne-am dus, a fost minunea ca lazile erau pline cu faina pentru paine. N-o sa poata nimeni sa-mi stearga lucrul acesta din amintire. Era un moment de exceptie.

Călugări contemporani sau călugării aceştia tineri din secolul nostru nu au întîlnit o astfel de experienţă şi o astfel de trăire. De aceea consider că noi am fost privilegiaţi de Dumnezeu pentru că noi am văzut cu ochii noştri acest lucru. Cine poate să-l şteargă vreodată? Cînd Părintele Justin va trece la cele veşnice, consider, după părerea mea, că moartea Părintelui Justin produce jumătate din moartea mea, deci atît de greu va fi de suportat.

Extras din interviul acordat de Părintele Hariton Negrea scriitoarei Graţia Lungu Constantineanu, 2008

Ascultaţi relatarea Părintelui Hariton, de la conferirea Cetăţeniei de Onoare Post-Mortem a oraşului Baia Sprie Părintelui Justin, 2013, a unei alte minuni, asemănătoare, săvârşite de Duhovnicul Neamului

Sursa: Mănăstirea Petru Vodă via Părintele Justin Pârvu.Ro