Duhovnicul – 100 de ani cu Parintele Justin Parvu de Cristina Nichitus Roncea
„Jurnalul fericirii” Părintelui Justin Pârvu se lansează sâmbătă la Bookfest
Regizorul Nicolae Margineanu
Prof. Radu Ciuceanu si Parintele Justin
La salonul Internațional de carte Bookfest 2019 va fi lansat, sâmbătă, 1 iunie, la ora 13.00, Albumul de fotografii și evocări „Duhovnicul – 100 de ani cu Părintele Justin. 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea” publicat de Editura Doxologia la Centenarul „Părintele Justin Pârvu”. Regizorul Nicolae Mărgineanu, esteticianul Mihail Diaconescu, eseist în domeniul filosofiei artei, sociologul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române și venerabilul istoric Radu Ciuceanu, fost deținut politic și partizan în munți, împreună cu autoarea, vor vorbi despre uriașa personalitate a Duhovnicului României și despre fenomenul rezistenței anticomuniste, unic în întreg spațiul Europei de Est sovietizate, informează Evenimentul Zilei.
Afis Bookfest 100 de ani cu Parintele Justin Parvu de Cristina Nichitus Roncea la Brasov
„În ultimii ani din viața Părintelui, Cristina Nichituș Roncea a reușit să realizeze poate cele mai reușite imagini cu îndrăgitul Duhovnic, care surprind într-un mod perfect sfințenia Părintelui, trăirea, smerenia și demnitatea unui chip voievodal, îmbrăcat în haine monahale. Cu siguranță sensibilitatea și delicatețea sufletească a fotografei trebuie să fi rezonat cu noblețea și sensibilitatea marelui pescar de suflete, Părintele Justin Pârvu, ca să poată suprinde în imagini taina unor astfel de gesturi cuvioase și sfinte”, scria revista Fundației Justin Pârvu. Pentru revista de teologie ortodoxă „Lumina Lină”, prozatoarea Mihaela Malea Stroe compară lucrarea, pentru revelațiile sale, cu „Jurnalul fericirii” Părintelui Nicolae Steinhardt, transmite și Doxologia.
Albumul omagial cuprinde, alături de fotografii, pastorale ale Părintelui Justin și evocări ale Patriarhului României, PF Daniel, Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, IPS Teofan, PS Calinic Botoșăneanul și ale unor apropiați ai marelui Duhovnic, ca Maica Justina Bujor, Starețul Arh. Hariton Negrea și Monahul Filotheu Bălan, fost secretar personal al Părintelui Justin.
Evenimentul se desfășoară chiar de Sf. Justin Martirul și Filosoful, la Standul Editurii Sophia – Supergraph – F06 , Pavilionul B2 de la Romexpo iar intrarea este liberă.
După lansarea aniversară de la Mănăstirea Petru Vodă, lansarea Albumului publicat la Editura Doxologia a fost găzduită sărbătorește și de Galeria KronArt, din Brașov, în Ziua cinstirii memoriei martirilor din temnițele comuniste, 14 mai 2019, cu prezentarea făcută de mărturisitoarea Maria Trifan, profesor Crina Palas și artistul Gabriel Stan. Mai jos, câteva filmări emoționante de la eveniment, realizate de La Pas prin Brașov, însoțite de mai multe fotografii.
Albumul de fotografie „Duhovnicul – 100 de ani cu PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU. 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea”, lucrare publicată cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Doxologia. Albumul a fost lansat pe 14 Mai, Ziua Națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste la Brașov, Galeria de artă Kron Art, Strada Postăvarului 18. Vorbește Cristina Nichituș Roncea / YouTube Aici
„Comunismul s-a impus în spațiul românesc ca regim de ocupație, vizând amputarea a două coordonate esențiale: cea națională şi cea creştină. Arestările masive s-au făcut indiscutabil pe criterii politice întâi de toate. Dar apoi s-a constatat că a fi român şi a-ți mărturisi credința în Hristos sunt vinile pe care comunismul, ca regim de ocupație, nu le-a putut ierta. Şi nu le iartă nici astăzi, de data aceasta nu prin condamnări la moarte, ci prin omitere. Iată de ce considerăm necesar un proces de recuperare a valorilor.”*
*Sursa: „Literatura detenției şi a rezistenței anticomuniste – rezumatul tezei de doctorat”, Doctorand Crina Mihaela Palas, Sibiu, 2011 / YouTube Aici
„Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a dat speranță celor ce suferă, pentru că el însuși a trecut prin suferință”, spunea Patriarhul României. Sâmbătă, 16 iunie 2018, s-au împlinit cinci ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Justin Pârvu. La parastasul de la Mănăstirea Petru Vodă au participat mii de pelerini veniți din toate colțurile țării și chiar ale lumii. Vesnica lui pomenire!
MARTURISITORII – “Părintele Justin este viu!” – PS Calinic la pomenirea de 5 ani a Părintelui Justin Pârvu Mărturisitorul. FOTO / VIDEO INTEGRAL de la mișcătoarea manifestare de iubire de la Mănăstirea Petru Vodă
Sâmbătă, 16 iunie 2018, s-au împlinit cinci ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Justin Pârvu, „ziditor de suflete și ctitor de mănăstiri”, după cum consemnează Basilica, Agenția de știri a Patriarhiei, spusele Patriarhului României. Sute și sute de fii duhovnicești ai vrednicului de pomenire Duhovnic al Neamului și pelerini veniți din toată țara pentru a se împărtăși din lucrarea minunată a Părintelui Justin zămislită și din viața sa veșnică au inundat plaiurile de la Petru Vodă unde „bietul monah din Codrii Neamțului” a ctitorit două dintre mănăstirile sale. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, urmată de slujba parastasului, au fost savârșite de către Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, în fruntea unui sobor de zeci de preoți. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte, împreună cu Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, le-au vorbit credincioșilor despre viața părintelui Justin Pârvu. Redăm mai jos cuvântul ziditor al ierarhului, filmarea integrală a manifestării de credință și o serie de știri video și fotografii cât și un interviu audio de la Radio România de la 91 de ani, realizat de Isabela Aivăncesei înainte de Postul Paștelui și republicat chiar pe 16 iunie a.c.. Esența sfințeniei prea bunului Duhovnic „îngropat în popor” a cuprins-o Preasfințitul Calinic în predica sa: „Părintele Justin este viu!”. Amin!
Trinitas TV:
Doxologia:
Atitudini:
Fotografii:
„Părintele Justin este viu!”
Cinci ani de la strămutarea la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013)
Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost un model în toate. Era un părinte care avea o sinceritate vecină cu inocenţa. Viaţa şi-a trăit-o în ritmul şi cadenţa fericirilor, iar vorba lui filocalică lăsa să se întrevadă permanenta lui legătură cu Dumnezeu. S-a strămutat la cele veşnice la 16 iunie 2013 şi a fost înmormântat sub tâmpla ctitoriei sale, pentru ca astfel să fie nelipsit de la slujbele Bisericii, precum şi din viaţa pelerinilor închinători.
Foto: Magda Buftea / Doxologia
Am săvârşit slujba de parastas la împlinirea a 5 ani de la strămutarea la cele veşnice a părintelui stareţ arhimandrit Iustin Pârvu, considerat a fi un dar al lui Dumnezeu pentru Sfânta noastră Biserică. Viaţa Sfinţiei sale a fost o viaţă plină, în egală măsură, de Taboruri şi Golgote.
Până-n 1948, când a fost întemniţat, sfinţia sa s-a bucurat de dragostea părinţilor şi a fraţilor lui, precum şi de frumuseţile şi valorile spirituale ale Ortodoxiei, descoperite, parte dintre ele, ca vieţuitor la Mănăstirea Durău, la poarta căreia a bătut în 1936, când avea doar 17 ani, şi pe seama căreia a fost hirotonit preot, câţiva ani mai târziu, în 1941, de către Preasfinţitul Valeriu Moglan, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.
Ruperea Ardealului de Nord-Vest, a Basarabiei şi a Bucovinei de trupul patriei mame, România, l-a îndurerat nespus de mult pe tânărul slujitor, care şi-a iubit, în egală măsură, Ţara şi Biserica, două noţiuni sfinte pentru cuvioşia sa. Această dragoste de Ţară l-a determinat să se înroleze în armată, ca preot misionar, şi să participe la cel de-al doilea Război Mondial, ajungând până la Don.
Întors de pe front în 1944, 4 ani mai târziu, în 1948, părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost arestat, judecat şi condamnat pentru simplul motiv că a mers în pelerinaj cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Durău prin satele de pe Valea Bistriţei. Timp de şaisprezece ani (1948-1964), alături de mii de români condamnaţi (preoţi, călugări şi călugăriţe, profesori, doctori, ingineri, precum şi alte categorii sociale importante), a fost închis şi torturat în beciurile securităţii şi în temniţele comuniste de la Roman, Suceava, Văcăreşti, Jilava, Aiud şi Gherla sau în minele de plumb de la Baia Sprie, sau în colonia de muncă infernală de la Periprava – Delta Dunării, sau în Centrul de reeducare de la Piteşti, pe motive politice şi/sau de credinţă.
În celulele închisorilor, sfinţia sa a învăţat, cum doar cei care au trecut prin astfel de încercări o ştiu, ce înseamnă foamea, frigul, tortura, bătăile, umilinţele, privarea de somn, de lumină, de aer, de comunicare. Într-un cuvânt, ce înseamnă să nu mai fii persoană, ci număr.
În 1964, părintele stareţ arhimandrit Iustin Pârvu, ieşit cu zile din închisorile comuniste, s-a angajat timp de 2 ani (1966) ca muncitor forestier după care, cu îngăduinţa ofiţerului de securitate care îl avea sub observaţie, s-a întors ca preot slujitor şi duhovnic în Mănăstirile Secu (1966-1975; 1990-1991) şi Bistriţa (1975-1990).
Odată cu Revoluţia din 1989, părintele arhimandrit Iustin Pârvu a început să-şi trăiască visul. Aşa se face că, având binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, sfinţia sa a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, lucrare finalizată în anul 2000. Da, construirea acestei mănăstiri a fost împlinirea unui vis pe care sfinţia sa l-a avut încă de pe vremea când scormonea ca deţinut măruntaiele unui munte din Baia Sprie, înainte de a gusta din suferinţele închisorii de reeducare de la Piteşti.
Tihna şi frumuseţea locului, racla cu relicvele unor oameni sfinţi care au sfârşit în închisorile comuniste, cu precădere ale celor de la Aiud, precum şi prezenţa părintelui stareţ arhimandrit Iustin Pârvu au făcut, deopotrivă, ca Mănăstirea Petru Vodă să devină, întocmai mănăstirilor de tradiţie din ţară şi străinătate, un loc de pelerinaj şi de trăire duhovnicească prin excelenţă.
Sfinţia sa a fost un părinte cu o ţinută şi o prezenţă harismatică fascinantă, rupt fiind parcă din frescele lui Grigorescu. Era un tradiţionalist şi un pravilist prin excelenţă, întocmai marilor noştri duhovnici, un postitor şi un rugător neîntrecut, toate acestea fiind susţinute de o smerenie autentică, niciodată convenţională. Nu era un extremist şi nici un exclusivist, deşi uneori lăsa o astfel de impresie. Atitudinea sfinţiei sale, categorică în anumite momente sensibile pentru Biserică, a fost binevenită şi chiar apreciată şi respectată.
Ca duhovnic, părintele stareţ arhimandrit Iustin Pârvu a realizat marea performanţă a duhovnicului de a nu fi doar un simplu confesor, ci şi un prieten al fiecăruia dintre fiii săi duhovniceşti. Nu încălca şi nu constrângea niciodată voinţa ucenicilor săi, convins fiind de faptul că o supunere din constrângere nu are, evident, nici o valoare spirituală. Cerea penitenţilor ascultare liber consimţită. În aceste condiţii, cel care se spovedea la sfinţia sa trăia în dialogul cu el sentimentul redescoperirii sale, al aflării vocaţiei sale autentice. Altfel spus, sfinţia sa nu era decât un instrument al lui Dumnezeu, sub epitrahilul căruia s-au format şi au crescut duhovniceşte nenumărate suflete, s-au dezlegat mulţime de păcate şi s-au călăuzit purtătorii Crucii lui Hristos spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Chilia sfinţiei sale, de doar 4 pe 4 metri, era transformată într-un paraclis al Duhului – duhovnicul fiind prin excelenţă un purtător al Duhului Sfânt – în care se dădeau sfaturi, se îndreptau paşii oamenilor pe calea mântuirii, se deschideau inimile împovărate, se tămăduiau răni ascunse, se mângâiau sufletele tulburate, se descifrau, atât cât era cu putinţă, multe dintre tainele vieţii veşnice. Rândul credincioşilor de la uşa sfinţiei sale nu se sfârşea decât târziu în noapte. Din spusele ucenicilor săi, părintele spovedea şi câte 17 ore fără întrerupere.
Deşi nu-şi mai aparţinea sieşi în cea mai mare parte a timpului, totuşi, în puţinul timp care îi mai rămânea, medita, se ruga, citea şi scria. Nu avea studii teologice superioare, ci doar liceale, începute în 1937 la Seminarul de la Cernica, continuate la cel de la Râmnicu-Vâlcea şi finalizate după ce s-a întors de pe front, în 1944, la Seminarul de la Roman. Cu toate acestea, sfinţia sa era o persoană cu capacităţi intelectuale de excepţie. Se pare că cei 16 ani de temniţă petrecuţi în anturajul unor personalităţi de marcă ale neamului nostru au însemnat mult mai mult pentru sfinţia sa decât dacă ar fi absolvit cursurile vreunei facultăţi. Aşa se şi explică faptul că, pe la sfârşitul anilor 1960, când a ieşit pentru scurt timp din detenţie, sfinţia sa preda seminariştilor de la Mănăstirea Neamţ dogmatică, greacă veche, franceză şi germană.
Personalitatea unui astfel de om ar putea fi sintetizată astfel: teolog de excepţie, duhovnic prin excelenţă, spirit de înaltă jertfelnicie, altruist, gospodar, un om care toată viaţa a ars pentru ideea dăruirii de sine şi a iubirii de neam şi de ţară. Vocaţia şi rostul său în viaţă au fost să împodobească şi să înnoiască suflete şi biserici, icoane şi oameni; să săvârşească cele sfinte, să înveţe, să mângâie pe cei întristaţi, să aline suferinţele şi să aducă speranţă acolo unde era deznădejde.
Mărturie în acest sens stau mănăstirile Petru Vodă – una pentru monahi şi alta pentru monahii, Urecheni, Rădeni, Blaj, capela de la Râpa Robilor de la Aiud, troiţele construite în amintirea celor morţi pe câmpurile de luptă, precum cele de la Ţiganca – Basarabia, Moţca – Codrii Paşcanilor sau cea de pe dealul Bobeica – Nemţişor, precum şi azilul de bătrâni, şcoala pentru copii şi laboratorul pentru plante medicinale, alături de nenumăratele gesturi caritabile pe care le-a făcut în timpul vieţii sfinţiei sale.
Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost un model în toate. Era un părinte care avea o sinceritate vecină cu inocenţa. Viaţa şi-a trăit-o în ritmul şi cadenţa fericirilor, iar vorba lui filocalică lăsa să se întrevadă permanenta lui legătură cu Dumnezeu. S-a strămutat la cele veşnice la 16 iunie 2013 şi a fost înmormântat sub tâmpla ctitoriei sale, pentru ca astfel să fie nelipsit de la slujbele Bisericii, precum şi din viaţa pelerinilor închinători.
Părintele stareţ arhimandrit Iustin Pârvu nu a murit şi nu va muri niciodată, ci va trăi în noi şi va vorbi prin noi. De asemenea, el va dura în amintirea noastră prin viaţa lui exemplară, prin modul lui de a se fi rugat şi prin toate scrierile şi ctitoriile sfinţiei sale.
Aşadar, iubiţii mei, la acest ceas de pomenire, când toţi deopotrivă ne înfrăţim în rugăciune la mormântul sfinţiei sale, cea mai vie recunoştinţă pe care i-o putem aduce acum, la împlinirea celor 5 ani de la strămutarea sa la cele veşnice, este să-i urmăm pilda vieţii şi să ne însuşim Testamentul înscris pe cele patru coloane ale baldachinului ce-i protejează mormântul, lăsat ca un Memento peste timp: Unitate, Ascultare, Rugăciune şi Pocăinţă.
Arhimandritul Justin Pârvu a fost omagiat sâmbătă, 10 februarie 2018, la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă din judeţul Neamţ, printr-un simpozion. Manifestarea a fost urmată de un pelerinaj la mormântul marelui duhovnic, unde s-a oficiat slujba Parastasului.
Ziua de prăznuire a Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, sâmbătă, 10 februarie 2018, a constituit pentru Mănăstirea Petru Vodă şi pentru Mănăstirea Paltin din judeţul Neamţ un prilej de pioasă aducere-aminte şi emoţionantă evocare a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. În această zi, s-au împlinit 99 de ani de la naşterea marelui duhovnic al neamului românesc, ctitorul şi povăţuitorul celor două binecunoscute mănăstiri nemţene. După cum ne-a relatat părintele profesor Vasile Păvăleanu, director adjunct al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, la Mănăstirea Paltin, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Ignatie, Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Grupul psaltic al măicuţelor a oferit răspunsurile liturgice. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a adresat un bogat cuvânt de învăţătură, în care a subliniat că doar prin smerenie ne facem cu adevărat următori ai pildei de vieţuire a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu: „Trăirea şi mărturisirea a tot ceea ce a lăsat moştenire părintele Justin trebuie trăite foarte smerit. Dacă este smerenie, va da roade. Dimpotrivă, dacă moştenirea sa va fi folosită cu mândrie, nu aduce roade şi nici cinste părintelui”.
„Iubirea de neam şi de ţară a părintelui Justin”
A urmat slujba de pomenire, agapa frăţească şi o vizită la chilia unde părintele Justin a petrecut ultimii ani ai vieţii pământeşti şi unde şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. În a doua parte a zilei, s-a desfăşurat simpozionul „Părintele Justin – simbol al unităţii naţionale şi apologet al credinţei neamului românesc”, în contextul celebrării centenarului Marii Uniri. În cadrul simpozionului au luat cuvântul: PS Ignatie, stavrofora Justina Bujor, stareţa Mănăstirii Paltin (foto), pr. prof. Vasile Păvăleanu, arhimandritul Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, Cornelia Anichitei, nepoata părintelui Dimitrie Bejan, mărturisitor al temniţelor comuniste, lt. comandor(r) Aurelian Chirica, regizorul Andrei Negoiţă, ucenicul părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, şi alţi invitaţi. „Toate evocările au scos în evidenţă iubirea de neam şi de ţară a părintelui Justin, precum şi rolul Ortodoxiei în păstrarea unităţii naţionale”, a amintit părintele profesor Vasile Păvăleanu, care a subliniat că testamentul marelui duhovnic, înscris pe baldachinul mormântului său -„unitate, ascultare, pocăinţă, rugăciune” -, sintetizează toate cele expuse în cadrul întâlnirii, deoarece unitatea etnică şi credinţa ortodoxă sunt pilonii de identitate şi dăinuire în istorie a poporului roman. În fapt de seară, toţi cei prezenţi, pelerini mulţi şi soborul de măicuţe au purces în pelerinaj de la Mănăstirea Paltin spre Mănăstirea Petru Vodă, unde, la mormântul părintelui, împreună cu obştea de aici, s-a săvârşit slujba Parastasului. „Oamenii au plecat de la Petru Vodă cu nădejdea într-o reînviere duhovnicească a neamului nostru, pentru care părintele Justin a fost un truditor şi veghetor neobosit al valorilor Bisericii Ortodoxe”, a mai adăugat părintele Vasile Păvăleanu.
Predică susținută de Prea Sfințitul Igantie al Hușilor în biserica Mănăstirii Paltin, 10 februarie 2018, în cadrul simpozionului “Părintele Justin Pârvu – simbol al unității naționale și apologet al credinței creștine”
Monahul Filotheu – omilie la Sf. Mc. Haralambie, 10 Februarie 2018, la naşterea Părintelui Justin (1919), în biserica Mănăstirii Petru Vodă, dând citire unor cuvinte de folos ale Părintelui Justin din diferite domenii ale vieţii creştine:
Mărturia Doamnei Oana Maria Smoc, medic stomatolog din Iași:
„La pomenirea “celui mai iubit dintre sfinţii români”, vedem împlinit cuvîntul care tălmăceşte cauza iubirii noastre dumnezeieşti către Părintele Justin: “pentru că el ne-a iubit întîi” (cf. I In. 4:19). Şi a iubit mai blînd şi mai aprig decît toţi voievozii noştri. Unitatea, pe care a propovăduit-o cu fapta, şi milostenia pentru care a suferit atît, se oglindesc în inimile tuturor celor care cunosc pe Dumnezeu prin cuvintele şi pentru faptele, lacrimile şi rugăciunile apostolului, mucenicului, mărturisitorului Justin cel Mare de la Petru Vodă. A iubit România pentru raţiunea pentru care a creat-o Dumnezeu, aşa cum a creat toate neamurile, pe fiecare cu sublimul şi rostul său, care se va vedea limpede în Ziua cea mare şi aşteptată a Cuvîntului Dumnezeiesc ce va să vie. A iubit Biserica, în care se cuprind ca într-un singur sîn părintesc toate neamurile, de la Adam la ultimul om ce se va naşte şi va primi chipul şi asemănarea Făcătorului lumii. A iubit pe cuvîntătorii de Dumnezeu, de la Moisi la Ioan Botezătorul şi de la Andrei Apostolul la Ioan al Apocalipsei, de la Iustin Filosoful la marii mucenici ai prigoanei secolului din urmă. Iubirea, prin care via întru el Hristos dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt Cel ce Se purta deasupra apelor înainte de facerea lumii, este pecetea frumuseţii veşnice a chipului Părintelui Justin, cel care înaintea Sfintei Treimi veghează asupra mîntuirii tuturor celor ce primesc cu inimă dreaptă, cu cuget curat, cu vitejie de şoim român, cu smerenie de răstignit, cu strălucire de înviat, cu biruinţă de înălţat, cu plinătate de Duh, credinţa cea revelată a Ziditorului. Iubeşte acum şi pururea, Părinte, fără hotar, “fără spiţă de neam” (Evr. 7:3), fără gratii, fără lacăt, fără paznici, “fără pată şi zbârcitură” (Efes. 5:27), fără întristare şi suspin, fără timp, fără sfîrşit, în bunătatea cea preasfîntă a Domnului Iisus pe Care ni L-ai arătat în ochii tăi cei plînşi şi dragi, în mîinile tale izbăvitoare de păcat şi străpunse de dureri, în zîmbetul tău în care regăseam fericirea Raiului, în vorba ta adîncă şi tare, în care Dacii renăşteau în văzduhul cel liber de odinioară şi de mîine. Amin.”
Ziarul Lumina: Patru ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Justin Pârvu
În jur de 1.000 de credincioşi au fost prezenţi sâmbătă, 10 iunie 2017, la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, cu prilejul pomenirii marelui duhovnic român arhimandritul Justin Pârvu, care a trecut la Domnul la data de 16 iunie 2013.
Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului au fost oficiate de IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură, ierarhul a subliniat că a cunoscut personal una din virtuţile marelui duhovnic – iertarea vrăjmaşilor: „Unul dintre mărturisitorii perioadei comuniste este părintele Justin Pârvu, înmormântat la această mănăstire, cel pe care dumneavoastră îl cinstiţi ca pe un adevărat mărturisitor al credinţei creştine. Părintele Justin a mărturisit prin cuvânt şi prin pilda vieţii sale. După ce a ieşit din închisoare, l-am întâlnit la Secu; nu mi-a rostit nici un cuvânt de critică, de ură, faţă de cei care l-au chinuit. Am mers la Bistriţa şi acolo am stat împreună câteva luni şi, de asemenea, nu am auzit de la el nici un cuvânt împotriva vrăjmaşilor credinţei. În cele din urmă, s-a retras aici, la Petru Vodă, şi a făcut ceea ce vedem, şi a spus ceea ce aţi auzit şi v-a dat pildă de trăire creştină şi trăire călugărească”.
De asemenea, actualul stareţ de la Petru Vodă, părintele arhimandrit Hariton Negrea, a precizat că părintele Justin Pârvu a fost „omul lui Dumnezeu”:
„Părintele Justin, părintele nostru duhovnicesc, iubitor de Dumnezeu, iubitor de ţară, iubitor de români. Se spune că părintele Justin a mers cu poporul în urma lui; să ştiţi că el a primit pe orice om care i-a bătut la uşă. Părintele a realizat comuniunea între oameni; ne-a privit pe noi toţi ca făpturi ale lui Dumnezeu. Nu a avut alte idei, nici xenofobe, nici antisemite. Părintele Justin a fost omul lui Dumnezeu, în primul rând. El ne-a învăţat iscusinţa duhovnicească şi dragostea faţă de Dumnezeu, apoi faţă de oameni. Să nu se înţeleagă vreodată că Părintele Justin a fost nuanţat vreodată de ceva politic sau alte idei filosofice; el a fost doar un om al lui Dumnezeu şi un om al poporului român”.
Părintele Justin a fost unul dintre cei mai remarcabili pătimitori ai închisorilor din perioada comunistă, suferind aproximativ 17 ani de temniţă. După 1990, a întemeiat aşezământul monahal din comuna Petru Vodă, judeţul Neamţ, devenit loc de pelerinaj pentru nenumăraţi credincioşi din întreaga ţară. (Reluat şi înDoxologia, cu mai multe fotografii)
Trinitas TV şi Atitudini: Pomenirea de 4 ani a Părintelui Justin
Mulţi români au aflat de cazul doctoriţei din Piatra Neamţ, Camelia Smicală, ai cărei copii minori au fost răpiţi de Finlanda şi încarceraţi în două case diferite de „reeducare”, exact acum doi ani, în mai 2015. Dar puţini ştiu că fiica cea mică, Maria (foto mai sus împreună cu sora sa mai mare, Andreea), s-a născut numai datorită sfaturilor şi rugăciunilor Părintelui Justin, după cum veţi afla de mai jos, ceea ce ne dă mari speranţe că, tot prin grija bunului nostru Parinte Justin, cu ajutorul rugăciunile Sfinţiei Sale, de-acolo din Ceruri de unde ne ocroteşte Duhovnicul Neamului, cei doi copii se vor întoarce acasă, la mama lor şi, sperăm, şi în România lor. Rugaţi-vă pentru Maria şi Mihail!
În lipsa unei reacții ferme din partea statului român, care neglijează de doi ani rezolvarea situației minorilor români Maria, în vârstă de 10 ani și Mihai, de 11 ani, răpiți și abuzați de Finlanda, români din țară și străinătate au transmis că vor ieși în stradă în semn de solidaritate cu încercata familie Smicală. După Deva şi Piatra Neamţ, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Constanța și București sunt orașele care au anunțat, până acum, că vor organiza manifestații Duminică, pe 21 mai, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, organizatorii încurajând și alți români să li se alăture. La București, demonstrația de protest va avea lor pe 21 mai, începând cu orele 13.00, în fața Ambasadei Finlandei, din strada Atena nr. 2, și de aici la sediul Ministerului Afacerilor Externe, aflat la doi pași, pentru a se înmâna ofițerului de permanență un protest oficial, se anunță pe Facebook.
Mai jos vă prezentăm un extras din mărturia doctoriţei Camelia-Mihaela Smicală despre minunea Părintelui Justin şi doar câteva din grelele încercări prin care a trecut în străinătate în ultimii 10 ani:
„(…) Avand in vedere situatia mea de dupa a doua cezariana (Andreea a venit pe lume tot prin cezariana), precum si modul in care am fost tratata de catre noua familie finlandeza, relatiile cu proaspatul sot s-au racit considerabil, ajungand doar legati de o hartie. Imediat dupa extragerea restului de placenta (i-au fost lăsate resturi de placentă în uter, care s-au infectat – n.n.), sotul finlandez m-a violat (la propriu) si, chiar daca s-a intamplat doar o data, am ramas din nou insarcinata.
Avand in vedere situatia precara a uterului meu, mi s-a facut trimitere de urgenta pentru avort terapeutic, ceea ce am refuzat vehement, in ciuda riscurilor. Sunt o persoana credincioasa si am fost in legatura permanenta prin telefon si prin scrisori cu Parintele Iustin Parvu, care s-a rugat pentru noi.
2.07.2006, insarcinata fiind, sotul finlandez m-a agresat pentru prima data fizic. M-a lovit cu picioarele in burta si a incercat sa ma sugrume. Deoarece provin dintr-o familie onorabila, mi-a fost rusine sa ma duc la politie si sa fac plangere. Am fost la spital si in fisa medicala e specificata agresiunea.
Cu ajutorul rugaciunilor Parintelui Iustin Parvu, Maria, al treilea copil al meu, Maria, s-a nascut in ianuarie 2007, la termen, cu greutate normala (tot prin cezariana bineinteles, dar fara nici o complicatie).
01.07.2007. Ne pregateam sa mergem la biserica ortodoxa, unde urma sa aiba loc slujba in limba romana. Sotul finlandez a inceput sa o loveasca pe fiica mea Andreea, pe motiv ca ea descoperise niste role ascunse in masina. Am scos-o pe Andreea din mainile lui, am urcat copiii in masina, impreuna cu bona (o profesoara rusoaica venita de o saptamana in Tampere, de proba), gandindu-ma sa plecam la biserica fara barbatul meu. M-am gandit ca astefel lucrurile se vor linisti pana ne intoarcem acasa. Pornisem masina si dadean in marsalier sa ies din curtea casei (noroc ca nu aveam viteza, max 10 km/h), cand sotul meu a venit in fuga, a deschis usa din spate si l-a smuls pe Mihai (in varsta de 1 an) din scaunul special de masina. Am oprit masina imediat. Baiatul meu era cazul in dreptul rotii din spate a masinii. Din fericire am reactionat rapid si nu s-a intamplat o tragedie. Am fost totusi socata de gestul sotului si am inceput sa tip (na, ca toate femeile!).
In acel moment, sotul meu a inceput din nou sa ma stranguleze… (…)”
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Părinte Justin, miluieşte-i şi izbăveşte-i de tot răul pe robii tăi, Maria-Alexandra, Mihail-Johan, Andreea şi Camelia-Mihaela!
Mai jos, imagini cu bunicii copiilor, demonstrând în Piatra Neamţ, şi un apel la rugaciune din partea Prea Sfinţitului Macarie Drăgoi al Europei de Nord:
Camelia Smicalaa fost duhovnicul meu si a ținut copiii de multe ori in brațe. Maria e una dintre minunile lui ca nu avea sanse sa se nască. ❤Maria adormea doar cu poza parintelui in brațe
Dana DanielaAtunci aveți un mare rugător în cer! Acum înțeleg de ce toate puterile răului s-au dezlănțuit împotriva dumneavoastră si a copiilor! Acum stiu cum rezistați acestor încercări, prin rugăciunea tuturor celor care vă sunt alături în duh și prin credință.Dumnezeu să vă binecuvinteze pe dumneavoastră, pe copii și pe bunici și să vă dea răbdare și putere să luptați în continuare!
Film realizat la clasa profesorilor Nuţu Cărmăzan si Petre Năstase de la Universitatea Media. Imagine: Gabi Munteanu. Montaj: Alex Rupa. Regia: Crina Asandei
Mai jos, Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, urmaşul la stăreţie al Părintelui Justin, despre Familie şi tinerii de azi:
Parintele Hariton Negrea la Parastasul Parintelui Justin Parvu – Manastirea Petru Voda, 2015 – Foto Cristina Nichitus Roncea
De Ziua Parintelui Justin, 10 Februarie, când Duhovnicul Neamului ar fi împlinit 96 de ani, am ales să vă prezentăm o relatare emoţionantă a stareţului lăsat de bunul Părinte Justin la Petru Vodă, Părintele Hariton Negrea:
Relaţia cu Părintele Justin a fost cea mai puternică relaţie cu un om din viaţa mea. Am cunoscut părinţii care m-au crescut, am cunoscut părinţi duhovniceşti atunci cînd eram la studii în Bucureşti, printre care şi Părintele Galeriu un mare duhovnic, Părintele Vasile Gavrilă, duhovnicul la care eu mă spovedeam în zilele acelea; am cunoscut pe Părintele Sofian Boghiu, un mare duhovnic în momentul acela din Bucureşti şi alţi preoţi de calitate şi cu experienţa de viaţa duhovnicească care erau în Bucureşti în anii după 1990. Relaţia cu Părintele Justin a fost şi este cu totul specială, era prezent tot timpul în obştea pe care o supraveghea în calitate de stareţ. Mă spovedeam de două ori pe săptămînă, uneori şi de trei ori pe săptămînă la Părintele Justin. Primeam răspunsuri la problemele de viaţa duhovnicească şi implicit şi pentru viaţa prietenilor mei, a părinţilor, a rudelor mele, răspunsuri impecabile. Am cunoscut pe Părintele Justin în tot cît ne-a putut rîndui Dumnezeu să descopăr la Sfinţia Sa, viaţa şi trăirile pe care ni le prezenta ca exemplu.
Consider că Părintele Justin a fost pe lîngă un mare duhovnic şi un mare psiholog. Nu-mi amintesc niciodată să mă fi certat cu ceva. Nu-mi amintesc să nu fi greşit eu cu ceva. Ştiam că greşesc şi că fac erori, dar Părintele Justin a avut suficient tact, atîta experienţă duhovnicească încît să îndrepte lucrurile fără ca cineva să-l fi influenţat în privinţa asta. Relaţia cu Părintele Justin decurgea încontinuu dintr-o situaţie îmbunătăţită într-o situaţie şi mai îmbunătăţită. Consider că am fost, ca şi ceilalţi călugări din Petru Vodă, cei mai favorizaţi oameni de pe faţa pămîntului. Am văzut cu ochii mei minunile lui pe care nimeni nu poate să mi le şteargă vreodată.
Am trecut prin toate ascultările pe care Părintele Justin mi le-a oferit şi nu-mi aduc aminte să fi fost vreo ascultare pe care să nu o fi făcut şi eu. Poate că ascultările prin care m-a trecut Părintele Justin nu le-am realizat practic cum trebuie, dar părintele a avut în vedere să mă pună la orice ascultare din mănăstire. Consider că mai mult m-a ţinut la ascultarea de la brutărie, ascultarea de la prescurarie, ascultarea de la pangar, ascultarea de la paracliserie, la oi, am fost şi la vite, am fost şi la ocolul pădurii, am fost şi la fîn, am lucrat şi la curăţenia din cadrul mănăstirii. Dar la aceste ascultări m-a ţinut ceva mai mult decît la celelalte. Nu am căutat o explicaţie, dar în toate mi-am găsit pacea şi liniştea. Niciodată nu m-a lăsat să fac un lucru pe măsura puterilor mele, ci întotdeauna mi-a spus că înainte de toate să-mi fac rînduielile de rugăciune călugăreşti şi apoi să împlinesc lucrul mîinilor mele. Dacă împlineam un lucru din cadrul ascultării şi nu-mi împlineam rînduielile mele de rugăciune, ziua aceea nu era considerată ca fiind realizată. De aceea, ne preciza înainte de a începe o ascultare, cît efort trebuie să depunem în aşa fel încît rugăciunea să nu ne lipsească, şi biserica şi slujbele, la fel, să nu ne lipsească.
Cand eram calugar cu ascultarea la brutarie, imi aduc aminte, ca eram cu Parintele Teodosie, un calugar de acolo, mai eram si cu alti parinti cu care faceam paine si imi aduc aminte ca intr-o primavara, aproape de vara, am ramas fara faina la manastire. Noi acolo ne foloseam de painea pe care oamenii o aduceau ca ofranda bisericii si din acea faina noi framantam si coceam la cuptor si ofeream pelerinilor care veneau acolo la manastire pentru inchinare si rugaciune si sfaturi duhovnicesti de la Parintele Justin. Asa s-a intamplat in momentul acela cand lazile noastre cu faina s-au golit. Oameni multi erau in manastire si cand ne-am dus la Parintele Justin si i-am spus ca am ramas fara faina in lazile noastre, Parintele Justin, mi-aduc aminte, ‘prefacut’ fiind, ne-a zis ca-l mintim. „Voi ma mintiti ca nu mai este faina in lazi si eu stiu ca faina este in lazile de la manastire.” Si ne-am intrebat chiar unii cu altii daca fiecare a vazut bine lucrul acesta. Cand Parintele Justin ne-a dat porunca sa ne mai uitam inca o data daca este faina in lazile de acolo, cand ne-am dus, a fost minunea ca lazile erau pline cu faina pentru paine. N-o sa poata nimeni sa-mi stearga lucrul acesta din amintire. Era un moment de exceptie.
Călugări contemporani sau călugării aceştia tineri din secolul nostru nu au întîlnit o astfel de experienţă şi o astfel de trăire. De aceea consider că noi am fost privilegiaţi de Dumnezeu pentru că noi am văzut cu ochii noştri acest lucru. Cine poate să-l şteargă vreodată? Cînd Părintele Justin va trece la cele veşnice, consider, după părerea mea, că moartea Părintelui Justin produce jumătate din moartea mea, deci atît de greu va fi de suportat.
Extras din interviul acordat de Părintele Hariton Negrea scriitoarei Graţia Lungu Constantineanu, 2008
Părintele Justin Pârvu a fost desemnat joi, 28 August 2014, cetățean de onoare al orașului Târgu-Neamț. Inițiativă a aparţinut consilierului local Valeriu Bârsan. Inițiativa alesului local, care a fost discutată în ședințele comisiilor de specialitate ale legislativului târgnemțean, a devenit proiect de hotărâre, fiind supus aprobării aleşilor târgnemţeni în şedinţa de joi după-amiază. La propunerea consilierului a aderat și primarul Daniel Vasile Harpa, care a argumentat justificarea acestei propuneri prin faptul că Părintele Justin Pârvu a fost și rămâne o personalitate marcantă a neamului românesc, fiind unul dintre cei mai mari duhovnici ai țării.
„Părintele Justin Pârvu nu cred că mai are nevoie de nici o prezentare, pentru că a fost părintele sufletelor noastre, duhovnicul neamului românesc și o personalitate marcantă care a influențat zona și credincioșii. Este o bucurie și în același timp o onoare pentru noi ca să-l avem pe Părintele Justin Pârvu cetățean de onoare al orașului nostru. Sunt sigur că și târgnemțenii și nu numai sunt de acord cu această propunere” a spus edilul. Pe lângă Părintele Justin Pârvu, un alt duhovnic al neamului românesc care a primit cu această ocazie titlul de cetățean de onoare al orașului Târgu-Neamț a fost și Părintele Ilie Cleopa. (C.T. STURZU)
Cu ajutorul Mesagerului de Neamţ şi al Mănăstirii Petru Vodă va prezentăm imagini de la şedinţa Consiliului Local Tîrgu Neamţ, care a aprobat acordarea cetăţeniei de onoare Părintelui Justin, cât şi de la ceremonia de decernerare a distincţiei, care a avut loc la sărbătorirea Zilelor oraşului:
Iniţiativa oraşulul Târgu Neamţ o completează pe aceea a municipiului Piatra Neamţ, care i-a acordat acest titlu Duhovnicului Neamului, în semn de recunoaştere şi apreciere a activităţii sale, in luna iunie, cu ocazia zilelelor oraşului moldav, transmite Mănăstirea Petru Vodă, lăcaşul ctitorit de fostul deţinut politic anticomunist spre pomenirea martirilor şi sfinţilor închisorilor. Părintele Justin Pârvu a mai primit titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE post mortem al orașului Aiud la data de 18.12.2013 pentru demnitatea si onoarea cu care a suferit în închisoarea comunistă de la Aiud, anterior primind titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Baia Sprie la 22 august 2013, in ciuda opozitiei unui institut-fantoma ce poarta numele unui impostor al holocaustului. In acelasi timp, şi Comuna Belceşti din judeţul Iaşi, i-a acordat acest titlu Parintele, tot in august 2013, pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului comunei. De asemenea, Comuna Poiana Teiului, unde arhimandritul a ridicat lăcaşurile de închinăciune de la Petru Vodă, l-a inclus încă din 2004 în rândul vârfurilor localităţii.
