„Părintele Justin Pârvu nu a murit şi nu va muri niciodată, ci va trăi în noi şi va vorbi prin noi” – Preasfințitul Calinic la pomenirea de 5 ani a Părintelui Justin Mărturisitorul. Fotografii și Filmări de la Mănăstirea Petru Vodă

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Parvu - Basilica Ro Foto Cristina Nichitus Roncea

„Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a dat speranță celor ce suferă, pentru că el însuși a trecut prin suferință”, spunea Patriarhul României. Sâmbătă, 16 iunie 2018, s-au împlinit cinci ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Justin Pârvu. La parastasul de la Mănăstirea Petru Vodă au participat mii de pelerini veniți din toate colțurile țării și chiar ale lumii. Vesnica lui pomenire!

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Pomenirea de 5 ani a Parintelui Justin Parvu - foto Cristina Nic

Fotografii de Cristina Nichitus Roncea / ParinteleJustinParvu.Ro

MARTURISITORII – “Părintele Justin este viu!” – PS Calinic la pomenirea de 5 ani a Părintelui Justin Pârvu Mărturisitorul. FOTO / VIDEO INTEGRAL de la mișcătoarea manifestare de iubire de la Mănăstirea Petru Vodă

Sâmbătă, 16 iunie 2018, s-au împlinit cinci ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Justin Pârvu, „ziditor de suflete și ctitor de mănăstiri”, după cum consemnează Basilica, Agenția de știri a Patriarhiei, spusele Patriarhului României. Sute și sute de fii duhovnicești ai vrednicului de pomenire Duhovnic al Neamului și pelerini veniți din toată țara pentru a se împărtăși din lucrarea minunată a Părintelui Justin zămislită și din viața sa veșnică au inundat plaiurile de la Petru Vodă unde „bietul monah din Codrii Neamțului” a ctitorit două dintre mănăstirile sale. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, urmată de slujba parastasului, au fost savârșite de către Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, în fruntea unui sobor de zeci de preoți. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte, împreună cu Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, le-au vorbit credincioșilor despre viața părintelui Justin Pârvu. Redăm mai jos cuvântul ziditor al ierarhului, filmarea integrală a manifestării de credință și o serie de știri video și fotografii cât și un interviu audio de la Radio România de la 91 de ani, realizat de Isabela Aivăncesei înainte de Postul Paștelui și republicat chiar pe 16 iunie a.c.. Esența sfințeniei prea bunului Duhovnic „îngropat în popor” a cuprins-o Preasfințitul Calinic în predica sa: „Părintele Justin este viu!”. Amin!

Trinitas TV:

Doxologia:

Atitudini:

Fotografii:

„Părintele Justin este viu!”

Cinci ani de la strămutarea la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013)

Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor16 Iunie 2018

Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost un model în toate. Era un părinte care avea o sinceritate vecină cu inocenţa. Viaţa şi-a trăit-o în ritmul şi cadenţa fericirilor, iar vorba lui filocalică lăsa să se întrevadă permanenta lui legătură cu Dumnezeu. S-a strămutat la cele veşnice la 16 iunie 2013 şi a fost înmormântat sub tâmpla ctitoriei sale, pentru ca astfel să fie nelipsit de la slujbele Bisericii, precum şi din viaţa pelerinilor închinători.

Foto: Magda Buftea / Doxologia

Am săvârşit slujba de parastas la împlinirea a 5 ani de la strămutarea la cele veşnice a părintelui stareţ arhimandrit Iustin Pârvu, considerat a fi un dar al lui Dumnezeu pentru Sfânta noastră Biserică. Viaţa Sfinţiei sale a fost o viaţă plină, în egală măsură, de Taboruri şi Golgote.

Până-n 1948, când a fost întemniţat, sfinţia sa s-a bucurat de dragostea părinţilor şi a fraţilor lui, precum şi de frumuseţile şi valorile spirituale ale Ortodoxiei, descoperite, parte dintre ele, ca vieţuitor la Mănăstirea Durău, la poarta căreia a bătut în 1936, când avea doar 17 ani, şi pe seama căreia a fost hirotonit preot, câţiva ani mai târziu, în 1941, de către Preasfinţitul Valeriu Moglan, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Ruperea Ardealului de Nord-Vest, a Basarabiei şi a Bucovinei de trupul patriei mame, România, l-a îndurerat nespus de mult pe tânărul slujitor, care şi-a iubit, în egală măsură, Ţara şi Biserica, două noţiuni sfinte pentru cuvioşia sa. Această dragoste de Ţară l-a determinat să se înroleze în armată, ca preot misionar, şi să participe la cel de-al doilea Război Mondial, ajungând până la Don.

Întors de pe front în 1944, 4 ani mai târziu, în 1948, părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost arestat, judecat şi condamnat pentru simplul motiv că a mers în pelerinaj cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Durău prin satele de pe Valea Bistriţei. Timp de şaisprezece ani (1948-1964), alături de mii de români condamnaţi (preoţi, călugări şi călugăriţe, profesori, doctori, ingineri, precum şi alte categorii sociale importante), a fost închis şi torturat în beciurile securităţii şi în temniţele comuniste de la Roman, Suceava, Văcăreşti, Jilava, Aiud şi Gherla sau în minele de plumb de la Baia Sprie, sau în colonia de muncă infernală de la Periprava – Delta Dunării, sau în Centrul de reeducare de la Piteşti, pe motive politice şi/sau de credinţă.

În celulele închisorilor, sfinţia sa a învăţat, cum doar cei care au trecut prin astfel de încercări o ştiu, ce înseamnă foamea, frigul, tortura, bătăile, umilinţele, privarea de somn, de lumină, de aer, de comunicare. Într-un cuvânt, ce înseamnă să nu mai fii persoană, ci număr.

În 1964, părintele stareţ arhimandrit Iustin Pârvu, ieşit cu zile din închisorile comuniste, s-a angajat timp de 2 ani (1966) ca muncitor forestier după care, cu îngăduinţa ofiţerului de securitate care îl avea sub observaţie, s-a întors ca preot slujitor şi duhovnic în Mănăstirile Secu (1966-1975; 1990-1991) şi Bistriţa (1975-1990).

Odată cu Revoluţia din 1989, părintele arhimandrit Iustin Pârvu a început să-şi trăiască visul. Aşa se face că, având binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, sfinţia sa a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, lucrare finalizată în anul 2000. Da, construirea acestei mănăstiri a fost împlinirea unui vis pe care sfinţia sa l-a avut încă de pe vremea când scormonea ca deţinut măruntaiele unui munte din Baia Sprie, înainte de a gusta din suferinţele închisorii de reeducare de la Piteşti.

Tihna şi frumuseţea locului, racla cu relicvele unor oameni sfinţi care au sfârşit în închisorile comuniste, cu precădere ale celor de la Aiud, precum şi prezenţa părintelui stareţ arhimandrit Iustin Pârvu au făcut, deopotrivă, ca Mănăstirea Petru Vodă să devină, întocmai mănăstirilor de tradiţie din ţară şi străinătate, un loc de pelerinaj şi de trăire duhovnicească prin excelenţă.

Sfinţia sa a fost un părinte cu o ţinută şi o prezenţă harismatică fascinantă, rupt fiind parcă din frescele lui Grigorescu. Era un tradiţionalist şi un pravilist prin excelenţă, întocmai marilor noştri duhovnici, un postitor şi un rugător neîntrecut, toate acestea fiind susţinute de o smerenie autentică, niciodată convenţională. Nu era un extremist şi nici un exclusivist, deşi uneori lăsa o astfel de impresie. Atitudinea sfinţiei sale, categorică în anumite momente sensibile pentru Biserică, a fost binevenită şi chiar apreciată şi respectată.

Ca duhovnic, părintele stareţ arhimandrit Iustin Pârvu a realizat marea performanţă a duhovnicului de a nu fi doar un simplu confesor, ci şi un prieten al fiecăruia dintre fiii săi duhovniceşti. Nu încălca şi nu constrângea niciodată voinţa ucenicilor săi, convins fiind de faptul că o supunere din constrângere nu are, evident, nici o valoare spirituală. Cerea penitenţilor ascultare liber consimţită. În aceste condiţii, cel care se spovedea la sfinţia sa trăia în dialogul cu el sentimentul redescoperirii sale, al aflării vocaţiei sale autentice. Altfel spus, sfinţia sa nu era decât un instrument al lui Dumnezeu, sub epitrahilul căruia s-au format şi au crescut duhovniceşte nenumărate suflete, s-au dezlegat mulţime de păcate şi s-au călăuzit purtătorii Crucii lui Hristos spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Chilia sfinţiei sale, de doar 4 pe 4 metri, era transformată într-un paraclis al Duhului – duhovnicul fiind prin excelenţă un purtător al Duhului Sfânt – în care se dădeau sfaturi, se îndreptau paşii oamenilor pe calea mântuirii, se deschideau inimile împovărate, se tămăduiau răni ascunse, se mângâiau sufletele tulburate, se descifrau, atât cât era cu putinţă, multe dintre tainele vieţii veşnice. Rândul credincioşilor de la uşa sfinţiei sale nu se sfârşea decât târziu în noapte. Din spusele ucenicilor săi, părintele spovedea şi câte 17 ore fără întrerupere.

Deşi nu-şi mai aparţinea sieşi în cea mai mare parte a timpului, totuşi, în puţinul timp care îi mai rămânea, medita, se ruga, citea şi scria. Nu avea studii teologice superioare, ci doar liceale, începute în 1937 la Seminarul de la Cernica, continuate la cel de la Râmnicu-Vâlcea şi finalizate după ce s-a întors de pe front, în 1944, la Seminarul de la Roman. Cu toate acestea, sfinţia sa era o persoană cu capacităţi intelectuale de excepţie. Se pare că cei 16 ani de temniţă petrecuţi în anturajul unor personalităţi de marcă ale neamului nostru au însemnat mult mai mult pentru sfinţia sa decât dacă ar fi absolvit cursurile vreunei facultăţi. Aşa se şi explică faptul că, pe la sfârşitul anilor 1960, când a ieşit pentru scurt timp din detenţie, sfinţia sa preda seminariştilor de la Mănăstirea Neamţ dogmatică, greacă veche, franceză şi germană.

Personalitatea unui astfel de om ar putea fi sintetizată astfel: teolog de excepţie, duhovnic prin excelenţă, spirit de înaltă jertfelnicie, altruist, gospodar, un om care toată viaţa a ars pentru ideea dăruirii de sine şi a iubirii de neam şi de ţară. Vocaţia şi rostul său în viaţă au fost să împodobească şi să înnoiască suflete şi biserici, icoane şi oameni; să săvârşească cele sfinte, să înveţe, să mângâie pe cei întristaţi, să aline suferinţele şi să aducă speranţă acolo unde era deznădejde.

Mărturie în acest sens stau mănăstirile Petru Vodă – una pentru monahi şi alta pentru monahii, Urecheni, Rădeni, Blaj, capela de la Râpa Robilor de la Aiud, troiţele construite în amintirea celor morţi pe câmpurile de luptă, precum cele de la Ţiganca – Basarabia, Moţca – Codrii Paşcanilor sau cea de pe dealul Bobeica – Nemţişor, precum şi azilul de bătrâni, şcoala pentru copii şi laboratorul pentru plante medicinale, alături de nenumăratele gesturi caritabile pe care le-a făcut în timpul vieţii sfinţiei sale.

Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost un model în toate. Era un părinte care avea o sinceritate vecină cu inocenţa. Viaţa şi-a trăit-o în ritmul şi cadenţa fericirilor, iar vorba lui filocalică lăsa să se întrevadă permanenta lui legătură cu Dumnezeu. S-a strămutat la cele veşnice la 16 iunie 2013 şi a fost înmormântat sub tâmpla ctitoriei sale, pentru ca astfel să fie nelipsit de la slujbele Bisericii, precum şi din viaţa pelerinilor închinători.

Părintele stareţ arhimandrit Iustin Pârvu nu a murit şi nu va muri niciodată, ci va trăi în noi şi va vorbi prin noi. De asemenea, el va dura în amintirea noastră prin viaţa lui exemplară, prin modul lui de a se fi rugat şi prin toate scrierile şi ctitoriile sfinţiei sale.

Aşadar, iubiţii mei, la acest ceas de pomenire, când toţi deopotrivă ne înfrăţim în rugăciune la mormântul sfinţiei sale, cea mai vie recunoştinţă pe care i-o putem aduce acum, la împlinirea celor 5 ani de la strămutarea sa la cele veşnice, este să-i urmăm pilda vieţii şi să ne însuşim Testamentul înscris pe cele patru coloane ale baldachinului ce-i protejează mormântul, lăsat ca un Memento peste timp: Unitate, Ascultare, Rugăciune şi Pocăinţă.

Dumnezeu să-l aibă în sfânta Lui pază!

Doxologia

Filmarea integrală:

Interviu RRA:

Cânt In Memoriam de Maica Neonila:

MARTURISITORII

UPDATE:

Bocancii Parintelui Justin:

Parintele Staret Hariton:

ParinteleJustinParvu.Ro

Parintele Justin Parvu la Petru Voda -  Afis de Cristina Nichitus Roncea

Sfințenia și Moștenirea Părintelui Justin. Mărturii, Filmări și Fotografii la 99 de ani de la nașterea Duhovnicului Neamului. Simpozionul „Părintele Justin Pârvu – simbol al unității naționale și apologet al credinței neamului românesc”

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Parvu la Petru Voda -  Afis de Cristina Nichitus Roncea

Video: Maica Stareță Justina Bujor de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă despe Sfințenia Părintelui

Zeci de fotografii și încă trei înregistrări audio/video, mai jos

Ziarul Lumina al Patriarhiei Române: Simpozion dedicat părintelui Justin Pârvu la Mănăstirea Paltin

de Constantin Ciofu, 13 Februarie 2018
Parintele Justin la 99 de ani - Ziarul Lumina

Arhimandritul Justin Pârvu a fost omagiat sâmbătă, 10 februarie 2018, la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă din judeţul Neamţ, printr-un simpozion. Manifestarea a fost urmată de un pelerinaj la mormântul marelui duhovnic, unde s-a oficiat slujba Parastasului.

Ziua de prăznuire a Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, sâmbătă, 10 februarie 2018, a constituit pentru Mănăstirea Petru Vodă şi pentru Mănăstirea Paltin din judeţul Neamţ un prilej de pioasă aducere-aminte şi emoţionantă evocare a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. În această zi, s-au împlinit 99 de ani de la naşterea marelui duhovnic al neamului românesc, ctitorul şi povăţuitorul celor două binecunoscute mănăstiri nemţene. După cum ne-a relatat părintele profesor Vasile Păvăleanu, director adjunct al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, la Mănăstirea Paltin, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Ignatie, Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Grupul psaltic al măicuţelor a oferit răspunsurile liturgice. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a adresat un bogat cuvânt de învăţătură, în care a subliniat că doar prin smerenie ne facem cu adevărat următori ai pildei de vieţuire a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu: „Trăirea şi mărturisirea a tot ceea ce a lăsat moştenire părintele Justin trebuie trăite foarte smerit. Dacă este smerenie, va da roade. Dimpotrivă, dacă moştenirea sa va fi folosită cu mândrie, nu aduce roade şi nici cinste părintelui”.

„Iubirea de neam şi de ţară a părintelui Justin”

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus RonceaA urmat slujba de pomenire, agapa frăţească şi o vizită la chilia unde părintele Justin a petrecut ultimii ani ai vieţii pământeşti şi unde şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. În a doua parte a zilei, s-a desfăşurat simpozionul „Părintele Justin – simbol al unităţii naţionale şi apologet al credinţei neamului românesc”, în contextul celebrării centenarului Marii Uniri. În cadrul simpozionului au luat cuvântul: PS Ignatie, stavrofora Justina Bujor, stareţa Mănăstirii Paltin (foto), pr. prof. Vasile Păvăleanu, arhimandritul Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, Cornelia Anichitei, nepoata părintelui Dimitrie Bejan, mărturisitor al temniţelor comuniste, lt. comandor(r) Aurelian Chirica, regizorul Andrei Negoiţă, ucenicul părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, şi alţi invitaţi. „Toate evocările au scos în evidenţă iubirea de neam şi de ţară a părintelui Justin, precum şi rolul Ortodoxiei în păstrarea unităţii naţionale”, a amintit părintele profesor Vasile Păvăleanu, care a subliniat că testamentul marelui duhovnic, înscris pe baldachinul mormântului său -„unitate, ascultare, pocăinţă, rugăciune” -, sintetizează toate cele expuse în cadrul întâlnirii, deoarece unitatea etnică şi credinţa ortodoxă sunt pilonii de identitate şi dăinuire în istorie a poporului roman. În fapt de seară, toţi cei prezenţi, pelerini mulţi şi soborul de măicuţe au purces în pelerinaj de la Mănăstirea Paltin spre Mănăstirea Petru Vodă, unde, la mormântul părintelui, împreună cu obştea de aici, s-a săvârşit slujba Parastasului. „Oamenii au plecat de la Petru Vodă cu nădejdea într-o reînviere duhovnicească a neamului nostru, pentru care părintele Justin a fost un truditor şi veghetor neobosit al valorilor Bisericii Ortodoxe”, a mai adăugat părintele Vasile Păvăleanu.

Ziarul Lumina si Doxologia

Preluare de la MARTURISITORII –Ziarul Lumina la 99 de ani de la nașterea “marelui duhovnic al României, Părintele Justin Pârvu”: “Prin pilda vieții sale, mulți au redescoperit mândria de a fi român”

Predică susținută de Prea Sfințitul Igantie al Hușilor în biserica Mănăstirii Paltin, 10 februarie 2018, în cadrul simpozionului “Părintele Justin Pârvu – simbol al unității naționale și apologet al credinței creștine”

Monahul Filotheu – omilie la Sf. Mc. Haralambie, 10 Februarie 2018, la naşterea Părintelui Justin (1919), în biserica Mănăstirii Petru Vodă, dând citire unor cuvinte de folos ale Părintelui Justin din diferite domenii ale vieţii creştine:

Mărturia Doamnei Oana Maria Smoc, medic stomatolog din Iași:

Surse: Atitudini.com, Mănăstirea Petru Vodă și Mănăstirea Sihăstria Putnei

Fotografii: Cristina Nichituș Roncea pentru ParinteleJustinParvu.Ro

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Simpozion Parintele Justin, 10 februarie 2018 - foto Cristina Ni

Manastirea Petru-Voda - foto Cristina Nichitus Roncea

Vedeți și „Părintele Justin este sfânt!” Minunea văzută de Pustnicul Proclu la moartea Duhovnicului Neamului: „Uite ce lumină! Doamne, cum mai străluceşte! Nu îmi mai pot lua ochii de acolo!” – MĂRTURIE

petru-voda-iarna-2016

VIDEO: La căpătâiul Părintelui Justin în noapte de Crăciun, când “Hristos, Mântuitorul nostru, a luat trup omenesc, dar nu a încetat să rămână ceea ce era de veci, adică Dumnezeu adevărat”

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone


Parintele Justin la Nasterea Domnului… de ZiaristiOnlineTV

24 Decembrie 2016 la căpătîiul Părintelui Justin – Mănăstirea Petru Vodă

Părintele Justin, la un alt Crăciun:

“Hristos, Mîntuitorul nostru, a luat trup omenesc, făcîndu-se om adevărat. Dar nu a încetat să rămînă ceea ce era de veci, adică Dumnezeu adevărat.

De acum Mesajul lui Dumnezeu, Cuvîntul, S-a făcut Om, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire, înfăţişîndu-ni-L pe Hristos, care cuprinde în sine atît firea dumnezeiască, cît şi pe cea omenească.

Prin faptul că S-a făcut om, Fiul lui Dumnezeu a aşezat umanitatea Sa la dreapta Tatălui. S-a făcut singurul mijlocitor, ca o punte prin care toţi putem ajunge la Împărăţia Lui.

Unul este Mijlocitorul, între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos.

Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu era prezent în cortul sfînt, astăzi El a coborît în însuşi trupul nostru – cortul nostru, în carne şi oase, pe care l-a sfinţit, l-a înveşmîntat pentru slavă.

Prin coborîrea Lui, El ne-a cuprins, ne-a înălţat pe toţi. El s-a coborît pentru ca noi să ne înălţăm. El s-a făcut ca noi pentru ca şi noi să ne facem ca El. El a sărăcit pentru ca noi să ne îmbogăţim. El a fost inspitit pentru ca astfel noi să luptăm împotriva ispitelor. El a fost necinstit şi batjocorit ca să ne păzească pe noi. El a fost chinuit şi omorît ca să ne mîntuiască pe noi. El s-a coborît pînă la iad ca să ne înalţe pe noi pînă la Cer. El S-a făcut Fiul Omului pentru ca noi să avem putere de a ne face fii lui Dumnezeu, în veci.

De acum El a spus: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, pentru că nu există un alt drum spre Dumnezeu, nu există o altă viaţă, decît viaţa în Iisus Hristos. Iar viaţa creştinului adevărat nu poate fi decît o viaţă în Hristos, în care sîntem cuprinşi şi ne hrănim precum mlădiţele din tulpina Viţei.

Pe de altă parte, Sărbătoarea Întrupării sau Naşterea Domnului nu face decît să dezvăluie adevărul pe care îl trăim noi înşine în spaţiul Bisericii, prin comunicare cu Hristos. Întruparea Domnului nu semnifică una sau mai multe zile de sărbătoare; semnifică o prezenţă reală a lui Dumnezeu în mijlocul nostru. De aceea ne cheamă mereu să trăim, să actualizăm în mod real unirea cu Dumnezeu, ce este întotdeauna prezenţa prin Sfînta Taină.

În peştera Bethleemului, Dumnezeu S-a născut om, pentru ca în Biserică omul să se nască Dumnezeu. Semnificaţia Bethleemului de „casă a pîinii” se transmite astăzi prin Biserică, în lăcaşul sfînt în care Dumnezeu se împărtăşeşte oamenilor, ca Pîine a Vieţii, care hrăneşte deopotrivă şi sufletul şi trupul.

Asemănarea cu Dumnezeu spre care am fost chemaţi înseamnă întruparea lui Hristos în noi. Precum El a unit divinul cu umanul, sîntem chemaţi şi noi să unim umanul cu divinul. Adică să ne unim cu Hristos prin Biserică, după cum şi Fiul lui Dumnezeu e întrupare în ipostasul Său – firea Sa dumnezeiască cu firea noastră, omenească.

Sfinţenia nu este altceva decît participarea la viaţa lui Hristos, o creştere în omenire. Fiul lui Dumnezeu Se naşte în noi pentru ca şi noi să ne îndumnezeim.

Venirea Fiului Omului în lume este mărturisirea iubirii Tatălui, El, Care ne iubeşte pe toţi şi noi toţi sîntem în Fiul, devenind trupul Său prin credinţa în El. Urmează Sfîntul Grigore  [Teologul] şi spune că tocmai noi, noi înşine, sîntem trupul Său.

Oricine împlineşte voia lui Dumnezeu nu face altceva decît să crească şi să lumineze în slavă şi să se îndumnezeiască şi să devină fiu al lui Dumnezeu după har.

Aceasta este bucuria sfintelor sărbători ce uneşte printr-o înţelepciune dumnezeiască atît însemnarea curgerii timpului, a anilor, dar şi Taina Credinţei care lucrează; pînă ce Hristos va lua chipul Lui vom putea ajunge cu toţii la starea bărbatului desăvîrşit, la măsura deplinătăţii lui Hristos. [Efeseni 4:13]”


Cuvantul Parintelui Iustin Parvu catre romani… de VictoRoncea
Sursa: PărinteleJustinPârvu.Ro

Părintele Justin – Calendar luna Noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Şi o înregistrare de la un hram cu ÎPS Teofan. AUDIO/VIDEO

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

parintele-justin-parvu-de-cristina-nichitus-roncea-8-noiembrie-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil„Cred cu tarie ca cel mai mare duhovnic in viata este Parintele Justin Parvu de la Petru Voda. Este si cel mai puternic om duhovnicesc. Chiar daca nu are nici un rang ierarhic, are rangul Duhului care i s-a dat si care nu se va putea lua de la el. As vrea ca Sfintii Arhangheli si Maica Domnului sa-i pazeasca pe ucenicii sai de ispita mandriei de a-i fi ucenici.” – Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Părintele Justin Pârvu, ctitorul Mănăstirii „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Petru Vodă, Neamţ, l-a avut ca oaspete de hram, în 2011, pe ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Iată înregistrarea predicilor de la marea sărbătoare a Mănăstirii Petru Vodă şi a Ortodoxiei:

Sursa: Părintele Justin Mărturisitorul

parintele-si-un-copilas

„Mamele joacă rolul cel mai important în formarea copilului” – Părintele Justin într-un nou FILM DOCUMENTAR – STAREŢUL

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

parintele-si-un-copilas

Film realizat la clasa profesorilor Nuţu Cărmăzan si Petre Năstase de la Universitatea Media. Imagine: Gabi Munteanu. Montaj: Alex Rupa. Regia: Crina Asandei

Mai jos, Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, urmaşul la stăreţie al Părintelui Justin, despre Familie şi tinerii de azi:

Parintele Hariton Negrea la Parastasul Parintelui Justin Parvu - Manastirea Petru Voda, 2015 - Foto Cristina Nichitus Roncea

Parintele Hariton Negrea la Parastasul Parintelui Justin Parvu – Manastirea Petru Voda, 2015 – Foto Cristina Nichitus Roncea

Sursa: Mănăstirea Petru Vodă / Părintele Justin Pârvu.Ro

Părintele Justin: „În momentul în care am pierdut porunca iubirii, nu mai suntem creştini”. Pomenirea de trei ani. FOTO/VIDEO

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone


Cantec pentru Parintele Justin Parvu de ZiaristiOnlineTV

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu

Părintele Justin: „În momentul în care am pierdut porunca iubirii, nu mai suntem creştini”

Părintele Justin nu este numai al unuia sau altuia, nu este numai al unor ucenici sau al altora, este al tuturor românilor ortodocși. Și nu numai. Părintele a întins acoperământul dragostei sale pentru creștinii din întreaga lume. Dovezi ale evlaviei pentru Părintele vin din întreg spațiul ortodox. Părintele Justin este exemplificarea dragostei nemărginite, trăită la cea mai înaltă măsură.

Dimineața, când mă uit în ochii fetiței mele văd ceva din sclipirea ochilor Părintelui Justin. Sănătatea ei este rodul rugăciunilor acestui sfânt al lui Dumnezeu. Pentru asta, și pentru toate celelalte, îi sunt recunoscător Cuviosului Părinte Justin, pentru ale cărui rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi, păcătoșii! (Florin Palas)

Notă: Acum ceva timp am cutezat a scrie câteva gânduri despre iubitul nostru Părinte Justin. Le redau mai jos, ca un modest semn de cinstire din partea familiei mele pentru cel care ne-a dăruit atât de mult, încât nu ne-a ajuns timpul ca să-i mulțumim pe măsură. Părintele Justin a suferit dramele fiecăruia, pe care le cunoștea în profunzime, mai bine chiar decât cei care le purtau. N-ar fi dormit ca să stea de vorbă cu oamenii, pentru a le aduce o alinare, o mângâiere. A dăruit tuturor, încălzind inimile românilor din prinosul sufletului său. În ultimele întâlniri, când ne uitam la Sfinția Sa, îl vedeam transparent, străveziu, aproape imaterializat. Suferința din ultimul timp al vieții sale pământești a fost o încununare a vieții Părintelui. Un sfânt al lui Dumezeu, cum este Părintele Justin, a trecut în Biserica Triumfătoare, de unde va mijloci în fața lui Dumnezeu să se îndure pentru poporul român, pe care l-a iubit precum puțini alții. Să avem parte de rugăciunile sale!

De când Dumnezeu mi-a îngăduit să-l cunosc pe Părintele Justin Pârvu, am fost învăluit de dragostea sa. Toţi cei care l-am cunoscut ştim că dragostea este principalul atribut care l-a caracterizat pe duhovnicul cu viaţă sfântă. Părintele nu ne-a judecat după legea dreptăţii, ci după cea a iubirii. A aplicat măsura iubirii tuturor, buni sau răi. Unii au reuşit să se ridice la exigențele sale, alţii nu. Funcţie de cât a ascultat fiecare. Dar noi avem oare dragoste adevărată? Care este măsura dragostei? A iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt, fără a aştepta ceva în schimb. Dragostea noastră a slăbit atât de tare, încât nu ne mai putem înţelege unul cu celălalt. Fiecare ne îndreptăţim în argumentele, dar mai ales în mândria noastră. Spunea Părintele Justin că „în momentul în care am pierdut porunca iubirii, nu mai suntem creştini”. În acest context, ne amintim vorbele Mântuitorului: “Oare Fiul Omului, când va veni, va găsi credinţă pe pământ?”. Părintele Arsenie Boca ne atenţiona că atunci când nu vor mai fi poteci între oameni, când nu vor mai fi dragoste şi înţelegere creştinească între oameni, va veni sfârşitul lumii. „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (Matei 24:12), spune Hristos.

Din dragoste pentru poporul român şi pentru Hristos, Părintele a îndurat chinurile temniţelor comuniste. „Eu m-am individualizat pe lumea asta prin poporul român, prin istoria lui, prin limba română, şi toate acestea mi-au fost date de Dumnezeu”, spune Părintele.  S-a împrietenit cu suferinţa, dându-şi seama că aceasta face parte din iconomia lui Dumnezeu. A considerat că numai aşa îl poate îndura pe Dumnezeu să izbăvească păcatele neamului său. În temniţa Aiudului, într-o iarnă geroasă, după opt zile de Zarcă, un alt părinte, Iov Volănescu, îi mulţumea lui Dumnezeu că i-a dat posibilitatea să sufere puţin pentru El. Acesta a fost duhul celor din închisori. Vrăjmaşii au vrut să îndobitocească acest popor. Mucenicii închisorilor comuniste s-au opus din răsputeri. Acum sunt în Biserica triumfătoare şi sunt mijlocitorii noştri în faţa lui Dumnezeu. Despre viitorul neamului nostru, Părintele crede că “vom avea soarta unui popor de jertfă, după ce vor trece peste noi toţi apusenii şi răsăritenii”. Dragostea faţă de poporul său îl făcea să stea în scaunul de spovedanie de dimineaţă până seara târziu.

Ştiind că nerecunoaşterea jertfelor luptătorilor şi deţinuţilor din închisorile comuniste nu poate aduce împăcarea Neamului Românesc cu Dumnezeu, Părintele a considerat necesară canonizarea acestora. Deşi există un curent semnificativ pentru acest lucru, Sfântul Sinod nu a făcut încă această recunoaştere. În cel mai sfânt loc de pe pământul românesc, la Aiud, „Ierusalimul neamului Românesc”, Părintele a avut iniţiativa ridicării unei mânăstiri ortodoxe. A prezentat un proiect, întocmit de specialişti în arhitectura bisericească, dar a fost alungat fără prea multe explicaţii. A dorit să ridice o biserică, mai apoi un paraclis, dar nu a găsit ecou în sufletul ierarhului locului. Miza e mare: recunoaşterea jertfei mucenicilor din închisori. Părintele credea că se aşteaptă moartea sa şi a puţinilor supravieţuitori trecuţi prin această temniţă, pentru ca urmaşii torţionarilor să confişte acest spaţiu simbolic al martiriului românesc.

Mărturisitor al generaţiei 1948, Părintele a atenţionat că se pune la cale o nouă dictatură, cea biometrică. Puţini l-au înţeles, şi mai puţini l-au susţinut în acest demers. Părintele a suportat defăimările care au venit din toate părţile, din partea vrăjmaşilor, dar şi a unora din cei care pretindeau că sunt alături de Sfinţia Sa. A fost paratrăsnetul tuturor în această campanie de salvare, a noastră personală, dar şi a neamului nostru. Tuturor le-a răspuns cu dragoste, fără a face niciun rabat de la mesajul său. Bătrânul nu se joacă cu cele sfinte, nu poate spune azi una, mâine alta. De la înălţimea stării sale duhovniceşti, Părintele spune că generaţia noastră va trece pin ceva cu mult mai cumplit decât jertfelnica generaţie interbelică, că experimentul Piteşti va fi nimic faţă de cele prin care vom trece noi. „Va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului!”, spune Părintele. Şi cum vom putea depăşi aceste încercări fără dragoste şi fără îndelungă răbdare? În ce stare ne aflăm noi? Vrem să salvăm o ţară, dar ne afundăm în mocirla patimilor. Nu suntem în stare să participăm nici măcar la Sfânta Liturghie, la Proscomidie, când se pomenesc morţii noştri, dar ne batem cu pumnul în piept că suntem români adevăraţi şi apărători ai ortodoxiei. Nu plecăm genunchii în faţa icoanei, dar îi plecăm în faţa lui Baal. Traian Trifan, unul din mentorii sfinţii închisorilor, îi spunea lui Gavrilă Ogoranu şi camarazilor săi că „brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. Luptătorii din Munţii Făgăraşului au demonstrat-o cu prisosinţă, oferindu-şi viaţa lor pentru mântuirea acestui neam, pentru a-i spăla păcatele în faţa lui Dumnezeu. Martirii închisorilor de asemenea. Avem o pildă vie în Părintele Justin Pârvu, care a rămas drept în faţa tuturor, pentru că s-a plecat numai lui Dumnezeu. Fără a lucra la despătimirea noastră şi fără a dovedi cu adevărat dragoste pentru aproapele nostru şi pentru Hristos, misionarismul pe care ni-l propunem va rămâne o iluzie. Misiunea creştină nu se poate rezuma la mărturisirea virtuală. Dacă ar fi existat o cale virtuală, ar fi folosit-o Însuşi Dumnezeu. Dar Acesta L-a trimis pe Fiul Său să se jertfească pentru noi şi pentru a noastră mântuire, ca să ne scoată de sub robia păcatului.

Asistăm de ceva timp la căderi dureroase. Acesta e spiritul vremurilor. Părinţii îmbunătăţiţi atrag atenţia că trăim vremurile din urmă. Deci, să nu ne mirăm că oameni care au luat atitudine în faţa ofensivei antihristice au început să cadă. Ispitele pentru aceşti oameni or fi fost prea mari. Unii, poate, şi-au pus prea mult nădejdea în găsirea unor soluţii omeneşti, fără de Hristos. Nu există nicio justificare pentru a urma altă cale. Nu putem sluji la doi stăpâni, şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Ortodoxia este Adevărul, este calea spre mântuirea noastră. Ca români, nu avem a căuta altă cale. Toate celelalte sunt drumuri înfundate. Preocuparea excesivă de a învinge pe planul acestei vieţi ne duce spre compromisuri. Iar un compromis este urmat de altul şi de altul, până la prăbuşirea noastră în iadul fără timp. Trebuie să privim în permanenţă spre Hristos, să ne simplificăm viaţa. Să nu mai trăim atât de mult în secundar, ci să acordăm mai mult timp principalului, aşa cum ne-a cerut Părintele Atanasie Ştefănescu. Avem un model strălucit în generaţia interbelică. Dumnezeu ne-a hărăzit să mai avem în mijlocul nostru ultimii mesageri ai acestei generaţii mărturisitoare, crescuţi în şcoala Frăţiilor de Cruce.

Sunt convins că Părintele Justin suferă şi plânge pentru cei care cad, se roagă şi-i aşteaptă pe fiii risipitori să se întoarcă. Nu ştiu să fi osândit pe cineva vreodată. “Dacă e să ne judecăm unii pe alţii, nu mai rămâne niciunul”, spunea Părintele, la scurt timp după lansarea apelui prin care cerea creştinilor să respingă dictatura biometrică. Am auzit cu toţii spusele Bătrânului, dar nu le-am ascultat. Cu dragoste mâhnită, Părintele ne spune că orice păcat trebuie răscumpărat, că îl va răscumpăra cei care vin după tine. „Omul nu mai e om, când se ia numai după calcule de moment pe care i le bagă în gând diavolul. Sufletul pe cruce câştigă adevărata libertate”. Fiecare dintre deţinuţii politic a avut căderile lui. Dar s-a ridicat. Părintele a cedat o singură dată în închisoare, tăgăduind că e preot. Mustrarea de conştiinţă a păstrat-o mulţi ani după aceea, chiar dacă după aceea a exploatat toate ocaziile de reabilitare. Poetul Radu Gyr a expus ca nimeni altul statornicia idealurilor tinerilor din închisori: „Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis”. Iar visul este mântuirea. Să nu-l pierdem!

Florin Palas

Sursa: ParinteleJustinParvu.Ro

Părintele Justin: Calea românului este dragostea

Avem nevoie de modificarea lăuntrică a omului, şi modificarea omului vine într-adevăr şi din a merge pe urmele Domnului, dar a merge pe urmele Domnului nu înseamnă a merge numai cu trupul, a merge cu inima, cu sufletul. [Altfel] nu este săgeată lăuntrică, să facă comuniunea cu puterile cereşti. De aceea şi sunt momente de întristare şi pentru noi – icoane care lăcrimează, suspină… parcă ar fi şi o mângâiere, ar fi şi o mustare a Maicii Domnului asupra lumii creştine: întristare pentru păcatele noastre, mângâiere de Mamă a lumii întregi, a Mamei Mântuitorului Hristos care este îndurat şi mult-milostiv. Cam asta ar fi…

– Spuneţi-ne ceva despre comunicatul acesta recent – cel un milion de semnături…

Socotesc că ar avea un ecou puternic asupra conducătorilor noştri, asupra preşedintelui nostru, care este un urmaş al lui Petru Rareş, Vasile Lupu, Neagoe Basarab şi toţi Brâncovenii care s-au martirizat până la ultimul copil. Socotesc că aceste semnături care au plecat din durerile inimilor românilor vor îndupleca şi pe mai-marii noştri care au răspundere personală, răspundere a lor care se răsfrânge asupra copiilor lor, asupra nepoţilor noştri, asupra strănepoţilor noştri, că tot ceea ce facem noi astăzi ca individ în cadrul neamului facem pentru naţiunea de mâine. Noi nu facem nimic pentru noi, că dealtfel acesta e şi conceptul nostru creştin ortodox: lucrăm pentru binele aproapelui nostru, al fratelui nostru, şi care formează unitatea noastră. Rezistenţa noastră în asta ar consta – în dragostea unităţii şi a smereniei noastre faţă de Dumnezeu. Noi nu spunem „Tatăl meu”, spunem „Tatăl nostru”. „Precum în cer, şi pe pământ”. Trebuie însă mai multă rugăciune şi să ne pregătim de orice, să ne pregătim de moarte ca şi pentru viaţă, că dacă trăim – cum spune apostolul – ai Domnului suntem, dacă murim ai Domnului suntem. Aşa că noi trăim aceeaşi coordonate de veşnicie. Şi iată, trăirea care vine în viaţa omului ca să te convingi de aceste adevăruri scripturistice – dacă într-adevăr vrei să trăieşti. De aceea trebuie să ajungem cu rugăciunea şi noi la stadiul acesta de detaşare, de degajare, de lepădare (de sine), ca într-adevăr „care pe heruvimi cu taină închipuim” viaţa neamului nostru ortodox. Dar au ei grijă să ne spiritualizeze, că locuri de muncă nu sunt, posturi nu sunt, salarii nu sunt, mizerie peste tot, şi ei au grijă să ne aducă şi la dragoste (care) „toate le rabdă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, dragostea nu piere niciodată” – asta este a românului.

Citiţi şi: Apoftegme ale Părintelui Justin Pârvu: “A fi român înseamnă a muri pentru România. Cuvântul român, după mine, egal sfânt”

Vedeţi şi: Semn minunat pe cer la Parastasul Părintelui Justin Pârvu. Predica Înalpreasfinţitului Teofan la Pomenirea de trei ani a Părintelui Justin. VIDEO



Cu dor în suflete de părintele Iustin Pârvu, mii de credincioşi din întreaga ţară au venit sâmbătă, 11 iunie la Mănăstirea Petru Vodă din comuna Poiana Teiului, jud. Neamţ, la prăznuirea de trei ani a celui care a fost duhovnicul neamului românesc.

Liturghia arhierească a început la ora 9.00, după care un sobor de preoți a oficiat slujba Parastasului la trei ani de la mutarea la viața cea veșnică a părintelui Iustin Pârvu.

Programul liturgic a început cu oficierea Sfintei Liturghii de către ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi PS Andrei Făgărăşanu, Episcopul Covasnei şi Harghitei. Alături de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi, înaltele feţe bisericeşti au oficiat mai apoi slujba de Pomenire a Preacuviosului Iustin, cel care a fost duhovnic şi povăţuitor pentru mii de credincioşi din toată ţara. Rugăciunile pentru odihna sufletului său s-au rostit la mormântul părintelui, aflat lângă Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a Mănăstirii Petru Vodă. Solemnitatea evenimentului a fost completată de sunetul duios al clopotelor şi de numeroşii credincioşi îmbrăcaţi în straie tradiţionale, cu steagul tricolor în mână, care au înconjurat mormântul părintelui Iustin Pârvu. Un moment deosebit, considerat dumnezeiesc de cei care au văzut, s-a petrecut la finalul pomenirii arhimandritului, când, pe cer a apărut o aurelă în jurul soarelui, deasupra Mănăstirii Petru Vodă:


Autor: ; Operator imagine/ Editor montaj: Dacian Aniței

Sursa: Ziar Târgu Neamţ, Pr. Constantin Lupu şi Mănăstirea Petru Vodă

Preluare: MĂRTURISITORII

Pomenirea de trei ani a părintelui Justin Pârvu - Manastirea Petru Voda

Părintele Justin plânge pentru România – VIDEO. 1 Iunie – Sfântul Justin Martirul şi Filosoful

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Parvu de Cristina Nichitus RonceaPomenirea a 3 ani de la mutarea la viaţa cea veşnică a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu va fi anul acesta (2016) Sîmbătă, 11 Iunie. Liturghia arhierească va începe la ora 9 (ora României) şi va fi urmată de slujba Parastasului, anunţă Mănăstirea Petru Vodă.

Părintele Justin despre responsabilitatea fiecărui creştin faţă de Ortodoxie

Spune legenda că a adunat Dumnezeu toate popoarele la locul lor, pe germani, pe francezi, pe italieni, pe spanioli, portughezi; toate naţiunile. Şi românul, ca de obicei, vine şi el la urmă. Dar se terminaseră terenurile şi pentru români nu mai era loc. Şi atunci spune Sfântul Petru: „Doamne, au venit şi românii şi nu mai avem unde să-i aşezăm, unde să le dăm un loc.” Atunci Dumnezeu spune: „Dă-le din livada noastră!” Şi i-a dat, iată, livada aceasta, România Mare în hotarele ei, în ape, în munţi, în văi, în păşuni, în ogoare şi livezi, o bogăţie pe care o râvnesc cam toţi. În acelaşi timp ne-a dat şi cea mai mare bogăţie, credinţa în Dumnezeu, apostolică, de la Sfântul Apostol Andrei, sobornicească şi apostolească. Ne-a dat această Ortodoxie ca cel mai mare dar în neamul creştinesc pe care trebuie să-l ducem mai departe. Dar ca să avem în toată deplinătatea acest dar, să-l păstrăm aşa cum l-am luat. Pentru că la Judecata care va veni, particulară şi cea de obşte, vom fi întrebaţi ce am făcut noi pentru această ortodoxie. Fiecare, spunem că, episcopii, preoţii, mitropoliţii, patriarhii, ei au grijile. Într-adevăr, aşa este! Dar într-o familie numai tata are griji, numai mama are grijă de familie? Nu. Toţi sunt responsabili de bunul mers al acestui dar de la Dumnezeu. Avem însă în ziua aceasta nevoie de a forma copiii noştri ca să-şi iubească familia, să-şi iubească părinţii, să-şi iubească satul, judeţul, ţara. Pentru că acesta-i neamul nostru, aceasta este Ortodoxia, pentru noi care simţim, care vorbim aceeaşi limbă, care ne închinăm în aceeaşi credinţă; acesta este neamul. Fiecare suntem responsabili de bunul mers al acestui popor.

În etapa următoare, lumea va cădea mereu printr-o lovitură puternică, din lumea aceasta eretică, ca să nu spun direct păgână. Da, vor urma o serie întreagă de dispersări din lumea noastră, o slăbire din ce în ce mai mult a adevărului ortodox, un amestec tot mai mare în lumea noastră creştină al influenţelor străine. Ar mai fi nişte lucruri, dar noi trebuie să le privim cu dragoste, să le privim cu răbdare, să le privim cu seninătate, pentru că nu sunt noutăţi. Creştinismul nu înseamnă avantaje, lucruri satisfăcătoare ale limuzinelor şi ale vieţii noastre tehnice. În creştinismul nostru nu este îngăduit să umbli cu orice preţ după pâine. Nu! Noi ar trebui să ne regăsim, aici în sărăcia noastră, în lucrarea acestui pământ pentru care s-au jertfit cu sângele lor strămoşii noştri, să ne coborâm la simplitate, la o modestie de viaţă în care să lepădăm cu adevărat lumescul acesta cu toată tehnica lui care vine şi aduce peste tot numai moarte şi distrugerea vieţii noastre şi morale şi spirituale şi biologice.

(Fragment dintr-un interviu din anul 2008)

Sursa: Pr. Justin: “România, ţara care de la Apostolul Andrei până în secolul XXI mereu naşte sfinţi”

Preluare: PărinteleJustinPârvu.Ro

Despre Sfântul Justin Martirul şi Filosoful la DOXOLOGIA şi LUMINA

Răspuns celor care gândesc şi fac rău cu binele pe buze. Cuvânt de folos şi Foto şi Video cu Părintele Justin Mărturisitorul

Dati mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone

Parintele Justin Parvu Marturisitorul - Foto Cristina Nichitus R

Imagine folosită în Calendarul ortodox cu Sfinții Închisorilor 2015, pentru luna iulie. Video de la Mănăstirea Petru Vodă:

Axion, gl.5, la trapeza Mănăstirii Petru Vodă, cântat de călugării Mănăstirii Petru Vodă împreună cu Părintele Justin Pârvu şi Mitropolitul Teofan Savu la hramul Sfinţilor Arhangheli, 8 Noiembrie 2011.

Sursa: Părintele Justin Mărturisitorul